Uraganul realității sau Țunamile virtual din 16 iunie 2013

Sunt multe lucruri în viața, care te ridica în cer și te bagă până peste cap în tot felul de fecale. Cel mai crunt este să te îmbeți cu apă rece, e dureros pentru tine și pentru geniul tău creator amețit de niște fantome sau bere cu gust de fructe. Asemenea slugii necredincioase din parabola biblică acel unic talant dat pentru a te descurca în viață și pentru al înmulți o parte din oameni îl îngropă în castele de nisip și în visuri inutile ce la revărsatul zorilor ung buzele cu fiere și măruntaile cu focul neputinței, iar în ceasul morții verdictul este crud, ai picat examenul existenței pe pământ.
În viață multe lucruri dor, chiar dacă mi-am promis încă din primile luni din pustie să nu mai înting șervețelul pentru bocete și mărturisiri miezonoptice, căci până un alta nu mi-am asumat rolul de duhovnic, mă iau fiorii când descoper arbitrul de tușă semnalizându-mă din nou în offside. F..ți nu f..ți dar vremea p..lii trece, căci maine, poimâne suflu treizeci de lumânări pe-un tort și isprăvile lui Saad sau Casanovă rămând doar niște istorioare răsfoite cu nerăbadare în timpul adolescenței. Comunicare, comunicare, comunicare, verbală, nonverbală, interperonală, întră-n-person(al)ă, de parcă-au fost trimise la păscut urechile în timpul cursurilor de la jurnalism. Atlfel spus aurea mediocritas, schimul frecvenței și resetarea eterului dictează o nuă atitudine: viclenia șarpelui și nevinovăția porumbelului. Astea toate din simpul motic că viața e prea scurtă să citești cărțile care nu îți plac, să vizionezi filme proaste, să asculți tâmpenii și să-ți irosești timpul cu oameni de care ești deconectat fizic, afectiv sau intelectual(citat anonim). Totul sau nimic, jumătate de măsură nu poate exista, ființa umană cu creier și afectivitate nu poate și nu trebuie să accepte sub nici o formă funcția de dilldou din garderoba chiar și a celei mai râvnite femei de pe fața pământului. Calass cum s-ar zice.
Uraganul realității care a doborât edificiile celor doi purceluși din casele de lemne sau paie, mi-a naufragiat esențial castelul realității construit cărămidă cu cărămidă, seară de seară prin lecturi, discuții interesante, documentare și experiențe utile dar usturătoare. Dacă ești în lanțuri și râvnești să zbori, trebuie să rupi zgarda minții și să iei cârma propriului destin în propriile mâinile indiferent de ce spune toată lumea din jur. Am făcuto nu o dată 2005, 2007, 2008, 2010, 2012 și nu am regretat o clipă decizile asumate. Am să schimb macazul de câte ori va fi necesar până voi reuși așez locomotiva existenței pe șinele care i se potrivesc exact și care va pufăi voinicește și luminos până la stația terminus de unde copii mei o vor conduce mai departe.
Sunt oameni care te coboară și care te înalță,  care te adorm și care te dezmeticesc din Matrix, Neo și-a luat ochelari noi și după ce și-a revenit din peridoz, a dat din coate și a fentat toți roboții și toate mutrele deștepte de pe panoul reușitei scolare. Larsson, hipereducat și ultraconectat la rețelele de comunicare prin care circulă ponturi și alte informații utile, i-a pus pe boții din Matrix în slujba marilor idealuri naționale și general umane, despicând de aici boțul lui de aur. Acolo sunt mai mulți care s-au trezit din Matrix și au început să se bucure de jinul extraordinar al veții de acasă, unde și pâine e mai dulce și friptura mia gustoasă și femeile mai iubitoare(darnice, sufletise, etc, etc). Mă uit buimac la cele două tabletși și mă gândesc pe care să o aleg, parcă vreu și un și alta, dar nu se poate  totuși cu #Maica Domnului și cu bigudiuri#.
Mă culc, mai am de dormit trei ore și pe la 9 mă bag iar la plugul de făck-ut bănet pentru cineva, like a slave thinking of his unknown day of freedom or a rebel who have enought blood in his balls, to take his fortune, to love the most wonderfull women, to have the happiest family, and being his own fucken boss and master of his destiny. Tic tac, tic tac, time is close, ask yourself, decide and act in the way that you always wish to follow, and take the place you really deserve.
Te pup, pa pa!!!
Uraganul realității sau Țunamile virtual din 16 iunie 2013.

Ceaiul, Bruno Mars, Celinde Dion, muzica și mașinile frumoase

Emiratele Arabe Unite sunt un cazan în fierbere, unde se contopesc culturi, religii, națiuni si viziunile asupra rosturilor omului si a activităților ce-l înconjoară. Sfârșit de oboseala fizică si psihica, am adormit in carliftul ce mă aducea acasă ]n AL Rigga, trezindu-mă am descoperit o minunăție de fata cu ochi mititei, îmbrăcată buisness, aranjata karandash, trăsături fine si plăcute, adormită pe umărul meu. Fără sa vreau mi-au răsunat imediat în cofidoarele creerului versurile lui Tudor Chirilă din piesa VST. Pălăria gen Bruno Mars, ferea ochii impăienjeniți de nesomn, care scormoneau niste rânduri dintr-0 carte nouă, când l-am reîntâlnit pe etiopianul din smoking area din Mall, Gabriel. Fiecare om e o carte deschisa si o nouă oglindă a realitatii, așa k am aterizat amândoi la terasa unui fastfood indian, aducând pentru ceai si doua shaorma de pui, de 5 dirhami de la prăvălia din coltul străzii. Din vorbă în vorba am aflat ca Etiopia, din estul contitnentului african este împreună cu Liberia unicele state africane care nua au fost suspuse colonizării străine, oamenii sunt simpli și pe deasupra ritul predominant este cultul ortodox. Din vorbă în vorbă am mai aflta o istorie umană în babilonniada din Dubai, unde totul și toate sunt sau imitează superficialitate, unde dacă vrei să reușești trebuie să îți folosești cu inteligență atu-urile personale de la culoarea pielii la capacitățile tale de a determina un șoarece de bibliotecă, librarii cuprinși de avalanșele de cv-uri să-și opreasă atenția asupra persoanei tale. Am digerat într-un fel sau altul aproape un an de contract și totul aprare clar și frumos în perioada imediat următoare. Suprinzător dar totuși adevărat au ajuns și la mine în komunalcă sărbătorile, din senin a aparut Celine Dion și Claudia Shifer, two in one, entuziasmată de un proiect artistic, feedback-ul simultan al prietenilor de acasă legat de Ispas, Înălțarea Domnului, gandurile bune prind contur și cea ce îmi părea ceva timp în urmă doar o dorință, pas cu pas prinde viață, putere și odată cu acesta totul devine mult mai frumos.
sîmbată 15.06.13 Dimineață de vis cu o vedere admirabilă spre apa albastră ca seninul cerului și muzică fenomenală, într-o companie puțin spus excepțională. Pe drum taxistul bangladeștean a făcut adevărate crize nervoase, care m-au amuzat copios, în timp ce cifra de la taxometru creștea ca pe drojdii, și cel iritat trebuia să fiu de fapt eu, ei las să se înerveze eu începeam o zi extraordinară. Murat și ghioalcă ajung în cele din urmă la muncă, unde un roșu mititel cu funcție mă însemnează pe hârțoaga prezenței cu galben în semn că înrziaseși(în filipineză cuvântul p..lă desemnează culoarea roșie, numai că accentul cade pe-o coastă nu ca la noi în mijlocul cuvântului ce desparte corpul uman în două). Cu un pașaport albastru dornic de o pupătură salivoasă cu o viză șrilancheză, tocmită în miez de noapte și un bilet de avion la activ, păianjenul din colțul materiei cenușii a început să depene programul to do there cu niște ochi jucăuși ca două mingi de biliard. Mens sano în corpore sano, dacă aș mai sta încă vreo două trei luni în diferite cartiere ale Dubaiului, pun pariu că mă pot angaja taximetrist sau ghid turistic, căci în timpul alergării sau a primblărilor nocturne am descoperit o mulțime de locuri frumoase și interesante cum puține cunosc (ne)norocoșii din apartamentele bune dea lungul Arterei principale ale Dubaiului, Sheikh Zayed Road. Aici la mine în Deira de o vorbă am descoperit muzeul de automobile de colecție, o stradă plină cu showroom-uri a celor mai cunoscute branduri de automobile, getto-ul cu cămăruțe supraaglomerate, frizeriile, spălătoriile, alimentarele de cartie, semirestaurantele filipineze sau hinduse, vitrinile luxoase flancate de mizeria lucie și parcările cu mașini scumpe din cartierele mărginașe cu blocuri ca vai de ele. Toate acestea fiind amintite așa în treacăt ca fapte diverse. În tot acest calambur ce sfidează orice logică și bun simț, în accepțiunea umilei mele persoane, rămâne fundamentală o stare de lucuri, succesul sau însuccesul ce jonglează pe muchia cuțitului depinde în proporție de 90 la sută de oamenii pe care ți-i aduni în preajmă, indivizi ce te pot duce la sapă de lemn sau care te pot învăța să pescuiești în apele tulburi și învolburate ale prezentului tumultos.

Komunalka po vostocino sau Sharing acomodation in Meadlle East

Gata mai las seriozitatea la o parte și revin cu zâmbetul pe buze la chițibușurile ce fac existența mai intensa cu fiecare răsuflare, răsărit de soare sau cu fiecare shot de vodkă sau tequila dat peste cap. Așa s-a întamplat că într-o toamnă frumoasă la sfârșit de septembie am poposit la Iași la Facultate și după ce mi-am rezolvat chestiile pe la administrație, m-am trezit repartizat la căminul C3 din Tîrgușor Copou. Sfios și cu geamantanele bine ticsite am intrat în plină viață studențească, pe care o voi trăi intensitate, cu bucurii și necazuri vreo cinci ani de zile. Cinci sau șase indivizi într-o cămăruță, cu internet wireless și fără aer condiționat, duș comun, bucătărie cu frigidere fără de grătare, căci micii trebuiau afumați pe ceva in spatele căminului și cel mai important cu prieteniii, comentarii și discuții ce aduceau zorii care luminau chipurile noastre plinde de idei, vise și sete de viață. Am supraviețuit cum nu ar fi de straniu inițierii în tainele petrecerilor din cămine, cățăratul pe gratiile de la parter și a toanelor portarilor de cămin fiecare cu  ciudățeniile lui. Vinul înveselește inima omului, dezleagă limbile și împacă oamenii diametral opuși, de asta am reușit să mă conving la Iași, în America și mai nou aici printre semințiile orientului. După o vacanță de două luni într-un hotel de patru stele prin octombrie, m-am trezit flancat din toate părțile de suporterii tunisieni care celebrau victoria echipei favorite cu imnuri si urale ce izvorau din adâncu stomacurilor lor africane până la orele patru, cinci dimineața, în timp ce noi întrușii albi de peste perete incercam să adormim. Ieșind din colțișorul nostru bine aranjat și dichisit, erai învăluit în fumul de țigara sau aromele înțepătoare ale condimenteleor indiene, ce abureau întregul apartament din blocul ce stă falnic în coasta sensului giratoriu de la Clock Tower.Toaet aceste amintiri roman'ate au înghețat în fața batalioanelor de taracani din Bur Dubai. Un cartier plin ochi de indieni si unde și mai unde mai vezi pe străzi vreo cateva fețe palide, niște nepalezi sau filipinezi ăn rest it,s hindy teritory. 10 oameni într-un apartament a fost altă provocare, pe care de rău de bine am trăit-o minut cu minut timp de vreo șapte luni, cu diminețile în care lumina zilei mă găsea citind din cărțile motivaționale, ascultând concerte pe youtube și dând materie de rumegat creerului care de plictiseală are prostul obicei să între în depresie și mă lasă în stand by vreo două trei zile. Dacă la început am fost un brav moldovean între frații de uniune comunitatea cârgâză din apartament s-a redus treptat, astfel încât prin mai apartamentul cinci bubuia de Carlas Dreams, Sofia Rotaru și Ion Suruceanu:)...

Cămașa care ți se potrivește...

Niciodată nu este prea târziu să fii cine îți dorești să fii, dar oare câți din noi știu cu precizia polizorului de diamante ce își dorește cel mai mult de la viață, cine vrea să devină și dacă ceea ce dorești cu o intensitate arzătoare în clipa de față, după o clipă va rămânde doar un moft, o toană sau o rătăcire conjunctuală.
În piesa complexă a societății fiecare individ își asumă anumite roluri care se intercalează se suprapun se completeză reciproc și treptat zidesc limite de percepție, de conduită social, etc, etc, îmbăcând astfel straie ori prea largi ori prea mulate pentru caracterul și temperamentul tău. Toți se nasc egali, doar că până la pubertate fiecare copil este imbibat cu uleiurile și sucul genealogic, tranmis prin educația din familie, ferecând nemărginitul sau redirecționad puterile creatoare într-un anumit sens.
Viața unui om este ca un shopping, pentru cineva intr-un magazin cu o singura vitrina(un singur cerc de prieteni sau cunoscuti, aceeași localitate, țară, munca irascibilă și agasantă, aceiași mentalitate a oamenilor ignoranți, hrăpăreți, șmecheri și lunecoși). Un magazin cu aceleași lucuri pe care le știi deperost pe dinafară, pe care le visezi noapte, de care ți-e silă și care din lașitate sau lene, le schimbi unele cu altele. Natura umană rămâne aceiași de la un capăt de pământ la altul dar aparențele care îi deosebesc, odată înțelese pot face diferență din a dori și a face, din a avea toate și a fi puctul de referință a multe. Viața acestora din urmă este un periplu lejer, la pas ușor dar conștient într-un mall cu mii de vitrine, bunuri și servicii utile dar de cele mai multe ori inutile, bibelouri și accesorii, menite să dea valoare nulității. Oamenii pe care îi întâlnește aici sunt din țări diferite cu educație, scara de valori, filosofie a vieții și comportament intrapersonal și social total diferite de ale sale. Este un fel de diving într-un arhipelag de corali cu o floră și faună diversă. Iar dacă în bocceau educației părinteși a fost pusă undița alături de abilitatea de a pescui, omul va avea o garderoba colorată, un curcubeu de trăiri și lecții de viață, care volens nolens, distinge în cele din urmă menirea sa în viață, cămașa potrivită și rolul principal pe care trebuie să-l joace cu maximă intensitate în schemele încâlcite ale ping-pong-ului social.
 Doar tu ești responsabil de cămășile pe care le porți, de scheletul ascuns în garderogă sau în minte, iar pentru a reuși să nu irosești timpul fericiți sunt acei care se trezesc la timp și fac schimbarea care în timp produce diferență între cei de sus și cei de jos. Închei prin a dori tuturor să-și găsească cât mai curând propria cămașă...

 

Pacala în Arabia 2, pe aripile acvilei între cer si pamant...

Susura izvorul de sub cârciuma din mijlocului satului agale, câinii lătrau la cirezile de vite ce plecau după laptic, scărpinându-se degarduri, bananele cu talanca ucideau simfonia apaispea a lui motzart, iar deasura coamei dealului se înaltă triumfătoare acvila cu doua capuri de pe stema Moldovei medievale ducandul pe Pacala pe aripile vantlui departe de cei dragi, locurile copilăriei,a primelor iubiri si ce mai una alta departe de altarul sufletului sau.

Prietenii omuleanul nostru nu avea pre multi, un contopist, un vătaf, un boiernas pripasit la tata universitatilor occidentale,vreo trei patru breslasi, cativa cantareti de strana si si încă vreo doi trii patru omuleni aruncati de soarta ca zarurile pe mai multe meridiane, gata sa sară in ajutor c-o vorba, rugaciune, un harlet, un topor si o pusca in caz de urgie. Greu i-a mai fost lui Pacala sa împace sfaturile, realitatile si visele care doar ele stiu limanul in care va poposi drumetul nostru prin nisipurile mișcătoare ale Orientului. Mijlociu.
In drumul spre necunoscut,înarmat cu oleacă de aghiazma, anafura,doua iconiti, un ceaslov îngălbenit de ani si de toamnele fierbinti de rugăciune, prin fata lui treceau ca un vis expedotiile cavalerilor medievali împotriva necredincioșilor, omul rosu care duce spre pierzanie, pădurea de arama si de argint si lacul in care fat frumos cat pe ce era sa-si piardă cugetul si sufletul pentru cântecul sirenelor cu toate farmecele lor...
Lumea se învârtea ca un ghem in labele pisicutei pe lijanca într-o zi frumoasa de iarna, regii deveneau pioni,paiatele idoli ai prostimii iar adevăratul suflet al pământului, al bucuriei de a fi om, iubind, jertfind, ctidorind si proslavind cerul pentru ploaie si binecuvântarea cereasca din viata s-au pierdut în zarva mahalalelor si nimicnicia si îngustimea mintilor concentrate definitiv asupra cărnii si a pungii cu dirhami...

Transportation in Dubai. THE CARLIFT

I was always inspired be the people who change this world, the way it is known, the way the state of mind rules the society, the civilization and the understanding of the truely meaning of human being destiny and his place under this wonderfull and deeply sky. This is the main reason why a ordinary son of their parents, absorb like a spounge all the good thinks that preech the church. Time is going and in that same moment that change the desteny of the people i decided despide all the stream to study history, and the evolution of all human activities from the cave man to modern days. To be honest it was one of the greatest experinces in my life studing diferent subjects such as archilogy, antic, middel ages, modern and present history, but one of the most interesting couses i had was the history of mentalities, ruled by the dean of our Faculty of Histroy from Alexandru Ioan Cuza University, Alexandru Florin Platon. To tell you about my student ages, it requires to much time, papper and a essential quantity of drinks and food, that's why i switch the view to lands and people abroad my native places.
As may you noticed i am a persond who descover this world step by step, impatince and the thurst of knowledges paved my way through almost 13 months tooked all together which i lived in United States of America, working and travelling as well as thousands and thousands of students around the world who chose for their summer holliday destination the American Dream. American experinces were something special for me and helped my to understand better the where the reality and fiction creates another world, the temptation to become a dreamer is irezistible. From that craizy octomber 2009 past almost three years, a lot of things happened in the world and how strage does it sound i've got couple more years on my life acount, and with them some experinces that bring a sweet smile in the corner of my mouth during the rewathching pictures and videos made in the states. Now, as you can see, i am in Dubai, and between the shift of work and necesary sleeps, i continue the venture in arabic world, totaly diferent than mine or american's in it's simbolical interpretation. There is a lot of thinks which i'd like to discuss with you, but today i will try to explain some point about the transportation in Dubai, one of the Arab Emirates.
The transportation network is one of the main component of a big modern city. Depending of the activity of the person, there are diferent type of relocation things and people from place to place. In this order becouse in this town there are so glamouros buildings such as Burj Al Arab or Burj Khalifa, i can asure you that there are people who use helicopters in daily activities, beside this there are luxury limuzines, company cars, metro, public bus, water taxi and of course THE CARLIFT.
In a town of continuing development, where are working a impresionant number of international labor, there are special companies who provides them not jut the acomodation, work permit, etc etc, but and the special buses for transportation. This kind of service is wellknown in Dubai as carlift servise, or just carlift. You can get the advantages of this kind of transportation from the video, so basicly, for better saving money a part of workers chose this kind of transport. Despide that think then in the beginig i use to spent at least two hours before the job, and after the end ot the working day i was waiting another two hours to get home, with the bus that was nemed nicely Galaxy, i renamed it in Nepali Galaxi, becouse almost all the pasangers ware from that country. Becouse the driver use to pick everbody to their places it use to take a while till he use to let me to my adress. Right now i get to work for 15 minutes, and for the same amount of time i am home, i am glad that it helps me to not be late at work, and after the shifts i should not call the taxi.

Rozetka ala Midăl-ist (Priza în orientul apropiat)

De fiecare dată când aterizam pe alt continent decât cel european, descoperam locuri noi, oebiceiuri, mentalități și alte mici detalii care îi deosebeau pe locuitorii acelor meleaguri de noi cei mici, frumoși și scumpi din sud-estul european descotorosiți de lanțurile sovietice de vreo douăzeci de ani. În timp ce alergam m-am gândit : de ce Domle atât în state cât și aici la arabi, dacă îmi iau un aparat electric dce trebuie conectat la priza, trebuie să caut iar și iar diferite divice-uri pe care sa le îmbrac peste furca clasică,  pentru a mă putea conecta la sursa de energie. Aici la mine în lagărul de concentrare ținut sub asediu pe de o parte de batalioanele de taracani și muste iar pe de alta de națiile indusului, filipinelor sau a hominizilor de pe continetul negru , am descoperit doua modeluri diferit e de prize. Rozetca clasică, aia cu doua furci, nu mai are trecere în partea locului căci toate suresele tradiționale de curent au trei orificii fie ele dreptunghiulare sau  circulare în cazul edițiilor mai vechi. Dacă închid ochii și-ncercă să-mi aminesc cele învățate la lecțiile de fizică din cabinetul 106 din Liceul Berezovschi, atunci înclin să cred că aceste prize prevăd mai multă siguranță în cazurile de scurtcircuit și a fluctuației întensității curentului electric. Chestia interesantă este ca mai toate plug-urile au și un întrerupator atașat, destinat cred eu pentru a preveni curiozitățile copilăriei noastre, când în frumoasa căutarea a misterului cine se ascunde în priză puneam cuie sau șpilci în aceste găuri din pereți atunci când părinții nu erau prin apropiere. 

Mulți întreabă și cum este acolo în Dubai, eu încep pin a constata sec, frate, mă crezi sau nu dar arabii ăștia au altfel de rozetși decât avem noi și din câte se pare ei scot curentul electric cu un fel de năvod ultra sofisticat direct din Golful Persic într-o centrală atomică ridicată pe malul mării, romanticA, nu:). Și în caz că te-ai prăpădit în deșert și nu ai busolă nu-i nici un bai, te uiți și tu în stânga în dreapta și dacă reușești să zărești stâlpii de înaltă tensiuni împlântați în dune, ești salvat în proporție de 50 la sută în caz în care mai ai puteri să le urmărești direcția până la prima așezare omenească. Iar dacă vă porniți într-un sejur undeva în jurul lumii să nu uitați că printre primele lucruri cumpărate în țara în care preconizați să vă odihniți va fi în proporție de 75 de procente un adaptor electric la prizele locale. Descoeprim împreuna lumea, căci în detalii se ascund lucrurile mari, spunea undeva, cândva, un celebru cineva:)

lucky strike, between fake and deep feelling of being

There is a big question which look for our person from that early moment of our birth, what's our propose on this round earth. Diferent culutures offers diferent types of behavior to reach the happyness, the peace of mind and soul. Meanwhile the feeling of being happy was changed deep by the social networks and media. Wearing glamouros clothes, driving nice cars, living in fency apartments, using cool gadgets, enjoying the parties in Ibiza or somewhere else with famous dj's, and spending, spending, spending tones of money for sex and sinfull, unhealthy joy, takes the place of the moral virtues preeched in family by our parents, in schools by teachers or in churches, mosks or temples by God's servants.
Traveling around the world a human being can descover costoms, traditions, places and people, and dispite of all of this diferences, looking through aparences you cand find out that people on all meridians and paralels, want in general the same thinks. Speaking some time ago with one srilankan i discovered his struggle with life and the burnig wish to be succesfull. The most comon thing of workers abroad is the earning money and coming back opening some buissness, create a family and enjoy the life in native places.
to be continue, some how....

Hristos a înviat!!! Ziua Învierii așa cum am văzut-o eu în 2013.

După mai bine de 40 de zile de post și rugăciune creștinii ortodocși din întreaga lume au celebrat duminica de 5 mai sărbătoarea Învierii. Potrivit tradiției în fiecare an la Ierusalim are loc pogorârea focului haric care este ulterior transportat pe calea aerului în întreaga lume, astfel încât la miezul nopții creștinii purtând lumini să înconjoare bisericile în care se săvârșește Slujba Învierii, rostind cu bucurie tradiționalul salut pascal Hristos a înviat și intonând troparele Învierii. 

Dupa mai bine de opt luni de pelegrinări ăn deșerturile arabe, m-am pomenit în sâmbăta Învierii echipat cu o păsculiță și o duzină de ouă împachetate cu grija în trenul ce străbătea Dubaiul dintr-un colț în altul, mergând la slujba Învierii. Încă din cursul săptămânii am urmărit discuțiile de pe forumul nostru și am aflat că se organizează la o margine de oraș un serviciu divin dedicat acestei mari sărbători creștine. Mare mi-a fost mirarea când am descoperit că tocmai duminica cu pricina, nacialnicu mi-a dat zi liberă, mersi mult și sănătate, iardacă o fac pe ultra piosu înclin să cred că Dumnezeu a făcut o minune prin alții numai ca să ajung la liturghia Paștelui, neîncălcând tradiția de atâția ani. În drum spre biserică îmi treceu pe dinaintea ochilor minții frumoasele slujbe pascale din satul bunicilor, de lângă Nisporeni, cum ne adunam cu prietenii și făceam repetiții pentru slujbă, cum luptam cu voinicie împotriva somnului, nadufului provocat de sutele, poate și miile de lumânări, cu durerea ce paraliza picioarele și cu impresia că slujba nu se vai termina niciodată. Parcă îi văd pe copchii care veneau cu pasca la biserică în seara de Paști direct de la discotecă, cum înconjuram sfântul locaș ba cu o lumânare, ba cu prapur, ba cu un steag, în fiecare an încercam ceva diferit. Ei și momentul culminant  legat de această seara era sfințitul darurilor, cu oamenii care adunau în coșnițe ouă roșii și cozonaci. Tocmai în aceste dimineți reușeam să îmi revăd prietenii și cunoscuții pe care nu îi întâlnisem atât amar de vreme și tot în curtea bisericii se puneau la punct o bună parte din picnicurile de Duminică.

Cobor din taxi într-o margine a orașului înconjurată din trei părți de nisipuri, vântul în două cu nisip pătrundea în ochi, în nas și în părul zecilor de credincioși adunați la Slujba Învierii organizate de Consulatul României din emiratele Arabe Unite la o Bierica ortodoxă arabă. Am fost plăcut surpins să aud vorbindu-se în stânga și-n dreapta limba română, rămânând dea dreptul uluit când am descoperit că și slujba era ținută de un părinte de la Caterdrala Mitropolitană din Iași, ajutat de un dascăl pe care am avut prilejul să-l cunosc la ASCOR în vremea studenției(Asociația Studenților Creștini Ortodocși din România). După ce lumea a luat lumină rândurile credincioșilor s-au mai rărit, dar nici urmă de nădușeală, sau senzația că slujba va dura la nesfârșit. Cei adunați au avut parte de un cuvânt frumos legat de această minunată sărbătoare iar după sfințirea darurilor, cei prezenți au putut gust din cozonacii tradiționali, un păhărul de vin și o vorbă bună. Slujba religioasă și posibilitatea să mai descoperi oameni noi mi-au creat toate premizele pentru o prăznuire frumoasă a zilei de duminică, vitregită de catletele, răciturile și zama de cocoș a bunicii, dar tolănită pe nisipuri fierbinți, mângâiată de valurile sărate ale golfului, stropită cu cocktailuri ad-hoc și încheiată cu melodii de chitară întâmpinând zorii la balconul din World Trade Center și somn de ierpure înainte de serviciu. 

 

Păcala în Arabia(1) începutul...

Într-o zi însorită de primăvara, când aerul era plin de miresmele florilor de mai, cocostârcii brăzdau văzduhul de cleștar iar văile erau pline de oameni ieșiți la muncile câmpului, Păcală și-a strâns bocceaua atârnând-o pe-un harag și a luat-o răsărit. De mai bine de doi ani a tot auzit vorbindu-se pe la dughenile din sat, în târg și pe la masa boierilui că undevă în Arabia lumea trăiește tare îndstulat, slugile sunt îmbrăcate ca domnii, călăresc armăsari iuți ca vântul și au voie să facă aproapte tot ce un țăran iobag nici nu le visează. Scărpinundu-se după ceafă și tot întocându-se când pe-o parte când pe alta pe lavița tare de lemn acoperită cu o cregă desptetiă primită ca zestre de la soacră-sa, s-a trezit. Era trecut de miezul nopții și Lăbuș, javra de la poarta scheuna a foame și sete iar nevastă-sa alăpta cu zor al șaptelea Păcălici, cu o durere sufletească de moarte totuși s-a decis, pleacă la arabi să câștige carboavele necesare unui trai omenesc, fără dijme, vitărit și alte pocloniri și munci la boier.
După o săptămână de catehism și oleacă de post, Păcală, împăcat cu cele sfinte, s-a pregătit de plecare. Între timp a mai aflat de la bătrânul dascăl câte ceva despre nația și obiceiurile mohomedanilor, ce năravuri au și ce nu-i tocmai potrivit să faci prin părțile acelea. Coconu nu a fost tocmai încântat de hotărea lui Păcală, dar cunoscându-i apucăturile și cătătura, l-a binecuvântat înainte de drum cu un: pieri din ochii mei afară (figură de stil) și să nu te mai aud că-mi umbli cu aiureli arăbești, la-s că-ți arăt eu ție burji halifi, armăsari, ferrari, armani, iahturi, cadâne și briliante! Ei cum să vă spun unele babe mai bisericoase adunându-se la râu în timp ce spălau rufăria turuiau verzi și uscate, dar uite că nu știum cu se face, că întocându-se o dată de la câmp auzi-se de la ele, că cică acolo la muntele sfânt în Grecia era un călugăr bătrân, slăbit de post și rugăciune care răspîndea un fel de lumină și care prezicea viitorul. Se spune că pustnicul acela era foarte înțelept și prevedea viitorul, avertizând lumea despre decăderea dun zilele cele de pe urmă, despre păsările de fier zburătoare, despre dreptunghiurile ciudate până la nori, cu oameni locuind în cutiuțe, desfrâul, mândria și poftele ridicate la loc de cinste în colțurile odăilor unde înainte ardea candela sub icoana casei înfășurată în prosop, deasupra stiblei de busuioc și a crăciunelului. Se mai zice că oamenii de pe urmă vor grăi tot așa de limpede unii cu alții trăind la diferite capete ale pământului folosind un fel de fereastră ca din oglindă. Minunată e grădina ta Doamne, și-a făcut cruce Păcală, continuîndu-și agale drumul neluînd în seamă sporovăiala muierilor. Și uite așa dintr-o dată vorbele auzite în treacăt au început să-i răsune tot mai clar și mai limpede ca un șopot de izvor  în ultima noapte din casa părintească.....

Don Quijote, Sancho Panzza and Tatar ladies in Dubai

De-a lungul istorie poporul nostru a fost ținta atacurilor mai multor seminții năvălitoare din toate colțurile lumii, printre ele numărânu-se și tătarii. De mai bine de douăzeci de ani după ce progresul științific și explozia economică au propulsat Republica în fruntea cursei spațiale reușind să colonizeze Planeta Moldova, lumea dansează în ritmurile lui Ozone, Inna, Alexandra Stan, Dj Project, Automobilele Dacia au inundat piața mașinilor și brânza de oaie(telemeaua) a dat peste cap globalizarea în stil american, fiecare ins năsacut în spațiul numit orientantiv Carpato-Danubiano-pontic reprezentând un Columbus, Amerigo Vespucci sau un James Coock care exportă binecuvântarile de acasă în lumile noi în schimbul *pocloanelor* băștiașilor  ultra bogați.

Zece e numărul format din elementele de bază a codului binar cifrele unu și zero, este simbolul perfecțiunii după matimaticienii antici, măsoara excelența educațională, este numărul cântată de Florin Chilian, iar pentru mine aici și acum este numărul de zile lucrat fără day of (liber). Rup bateria de la țâța energetică și o așez în camera foto, potrivesc trei țoale pe mine, arunc chiatara în spate și o rup în oraș curios unde mă vor duce de data aceasta pașii și anubișii imprimați prin piradidele prăfuite alea Egiptui. Intru în metro și mă grăbesc să compostez tiketul, nu de alta dar habibile de la control e imun la mită. O suta de drâhme pentru un sejur în golden clas cu cartela argintie și o primblare zaițem în autobus negociată la preț dublu celei dintâi, părăluțe suficiente pentru un miniparte cu placințele și tri po pidiseat pentru patru cinici oameni. Pentru cei care au uitat că Dubaiul are ieșire directă la mare este aici cun cartier plini cu iahturi intitulat Dubai Marina. Parcă-i mai romantic să crezi că numele-i provine din povestea iubirii imposibile a unui șeih și  a matroanei purtând acest nume. Cerul e acoperit cu nori, timpul este bun pentru o primblăre, iar luminile din zgârienorii din jur sclipesc sfios lângă turnul spirală de lângă pretențosul hotel Marriot.
Тrei, doi , unu, motor, se filmează, camera coboară de sus și îi surprinde pe cei doi inși plecați în căutarea aventurilor, iar vocea din fundal în stilul lui Tarantino îi prezintă pe don Quijote de la Mancha, Ciocana auf Republik impreună cu neînfricatul său scutier Sancho Panzza von Șri Lanca, adulmecând în aer mirosul vrijotoarelor. Coborând în valea plângerii de bucurie sau de ciudă unde sunt parcate iahturile ca chibriturile în cutie pășind pe urmele unor coapse ispititoare dintr-un șort de cloare verde. Trecând de gheizele artificiale și palmierii luminați de milioane de leduri, dintr-o simplă întâmplare am asistat la încrucișarea paranormală a obiectivelor celor două camere Conan, un săponel number one acum vreo 7 ani în SUA și un mușchios E60. După un scurt schimb de replici și pumni, dând peste cap o dușcă *pațanii* sau împrietenit luînd-o braț la braț spre un nou randess-vou.

Uite așa am aflat azi că în Rusia specialiștii în șaorma o duc bine mersi și vin o dată pe an la odihnă sau shoping în Dubai. Tinerele talente sportive, care nu beau și nu fumează, lucreazâ în uzine chimice și pot găti la bucătărie pe lângă borș, caltele și pilimeni, niște prafuri vesele sau materiale explozibile, ei, cel puțin în teorie. Amestecul de tătari și ruși trebuie să recnosc în cazul de față a pus în fața interviului inchizional niște ființe foarte simpatice. Între două cuvinte rusești și un scurt translate în engleză colegului din Columbo, a pornit ploaia și tunetele. Cu un Pritty Woman luncând într-un Videli Noci pe o bancă-ntre boscheții unor palmieri mititei, ulima seară a tătărițelor în Emirate a fost garnisită de două trei melodii alea havuzului din spatele Dubai Mall-ului. Wow, kak krasivaaaa și încă trieișpe interjecții. Să nu uit, Musica celor de la Fly Project, Inna, Alexandra Stan și Ozone au acaparat inimile multor tineri din Tatarstan. Când turta aproape s-a coapt, în drum spre platonul de execuție cu prăjituri marca CCF, am redescoperit teoria relativității lui Einstein, volatilizarea vrajitoarelor, imposibilul posibil și flăcările teribilei inchiziții mușcând din stâlpul fără carne. Trezit din letargie am dat din umeri și am revenit în Wonderland-ul drag.

În loc de P.S. Kazanul este capitala Republicii Tatarstan din cadrul Federației Ruse. Acest oraș este un important centru administrativ, politic, economic și culural, fiind situat în partea centrală a Rusiei europene și constituind cel mai însemnat port de pe râul Volga. Au mâncare bună, sportivi cu caracter(Rubin Kazan a fost campioana Rusiei la fotbal, având o prestație frumoasă în UEFA Champions League) și multe locuri pitorești de vizitat atât vara cât și iarnă.(Stațiunile de schi din regiune spun rusoaicele se bucură de o mare popularitate atât în Rusia cât și peste hotare). După vreo trei patru ceasuri de blițuri și speaking russian, am mai fixat o nouă destinație turistică pe harta *vreau acolo* care e împânzită de stegulețe. Rămâne de văzut unde mă găsește universiada 2014 în Middle East sau pe alte meleguri pline de cultură, exotism, hedonism, șaorma și triatlon.
Cunoscând oameni noi reușești să te cunoști mai bine pe tine însuți.