Nekrotitanium şi FoosBook sau (re)descoperirea culturii din Chişinău

Acum câteva secole în urmă, literatura cu miros de mucegai şi pironită de regulile clasicismului a fost readusă la viaţă de curentut iluminist. Pe la noi ce-i drept lumeanu nu se prea înghesuie la teatre, concerte şi librării, dar oricum în capitala europeană de pe malurile Bâcului se mai face totuşi puţină cultură: lansări de carte, festivaluri de muzică, dans şi film. Arta dramatică era văzută de intelectualitatea modernităţii româneşti ca unul din cele mai însemnate mijloace de promovare a valorilor naţionale, general-umane şi de formare a conştiinţei cetăţeneşti. Rol pe care şi l-a păstrat într-o oarecare măsură. Noi, cei din secolul informaţiilor, care trăim în perioada post-modernismului cultural ajuns şi pe dulcele meleaguri mioriti, de vreun an sau doi putem să ne bucurăm de spectacolele şi festivalurile teatrului nou(undergraund, gen FoosBook). Luni, atunci când actorii de la teatrele naţionale se odihnesc, am avut plăcerea să urmăresc pentru întâia oară,  un monospectacol şi o piesă după un roman 100% undergraund, Nekrotitanium scris de Mitoș Micleușanu şi Florin Braghiș, băieţii de la proiectul Planeta Moldova. La 14 mai, a fost ultima piesă jucată în această stagiune de artiştii de la Laboratorul de Teatru Foosbook, condus de Mihai Fusu, care alături de alţi regizori şi artişti promovează noile tendinţe din arta dramatică. Astfel, spectatorul nu doar a asistat la o piesă teatrală, dar a avut şi posibilitatea să discute şi să comenteze cele văzute pe scenă cu prietenii şi actorii la un pahar de vin sau la o ceaşcă de cafea. Piesa Nekrotitanium, în regia Luminiţei Ţîcu a fost jucată de Alexandru Pleşca, care i-a captivat pe cei prezenţi prin energia şi naturaleţea cu care a imitat tipologiile de moldoveni, de la tractoristul alcoolic la zgribţuroaica milionară Serafima Cozonac şi Ionel, băiţelul nemuritor capabil să schimbe istoria omenirii de pe pământ şi a celei de dincolo. L-am văzut pe Alexandru în mai multe piese în alte locaţii şi sunt convins că are toate calităţile artistice să ajung un mare actor. Pe durata spectacolului a sunat ca un laitmotiv melodia ajunsă deja celebră: "Ma uit în ochi la americani, ma uit în ochi la engleji, ma uit în ochi la franţuji şi nemţi, mă uit şi la japoneji, în ochii lor eu doar una văd, în ochii lor eu doar una aud, invidia că nu-s moldoveni". Am descoperit că în Chişinăul drumurilor cu gropi, străzi intunecoase şi Schumacher-ii din microbuse, mai sunt lucruri şi oameni frumoşi şi talentaţi care încercă să facă lumea mai bună şi viaţa mai colorată.

  "Nekrotitanium pune în discuţie prejudecata că Republica Moldova ar fi un tărîm al nesiguranţei şi criminalităţii, în care oamenii sînt impulsivi, agresivi şi imprevizibili. Personajele acestei cărţi sunt alăptate cu votcă şi nu cu lapte, ele vomită cînd beau din greşeală apă, sunt zvîntate în bătăi de părinţi, sînt violente şi crude, ucid şi sînt ucise cu sînge rece, lăsînd sau îngroşînd grămezile de cadavre din jur, indiferent că acest lucru se întîmplă la praznice unde lumea a mîncat chifteluţe de porc bolnav sau pe cîmp unde sînt călcate de buldozere. Pentru că numărul crimelor pe metru pătrat depăşeşte limitele pînă şi celei mai bogate imaginaţii, acest lucru ne face să credem că autorii romanului au încercat să deconstruiască prejudecata că anume asta e adevărata imagine a Republicii Moldova.” (Dumitru Crudu)

poze:http://www.facebook.com/photo.php?fbid=3265609493400&set=a.3265609413398.142069.1662153061&type=3&theater

Un om cât o epocă

             Atât timp cât sunt ridicate rugăciuni în sfintele lăcaşuri şi oamenii tot mai grăbiţi găsesc timp şi pentru literatură, putem spera că pământul nu va sări de pe orbita sa milenară şi soarele se va ivi mai luminos şi mai puternic de după norii grei. 

            După o pauză de mai mulţi ani, începând cu 2009, Aureliu Busuioc, a publicat mai multe volume de cărţi pentru copii şi adulţi, reamintind celor împătimiţi de lectură, că scriitorul de la Codreanca, Străşeni nu şi-a tocit definitiv condeiul artistic. În prezenţa mai multor scriitori şi critici literari, a fost lansată, ieri 17 mai 2012, două volume ale autorului "În căutarea piederii de timp", colecţie de eseuri şi romanul "Şi a fost noapte...".
            Cuvinte de omagiu au adus mai mulţi amici în ale scrisului, discipoli şi critici literari. Constantin Cheianu a ţinut să sublinieze rolul însemnat al prozei lui Aureliu Busuioc, pentru a înţelege mai bine ce zace în sufletul basarabenilor care au întâmpinat cu pâine şi sare deopotrivă trupele sovietice şi pe cele ale armatei române. "Şi a fost noapte..." apare ăn viziunea lui Mircea V. Ciobanu, "o istorie melodramatică, pe alocuri lacriimogenă, nuvelă cinematografică perfectă. Este un roman sincopat, scenele schimbându-se exact ca-n filme, atunci când se trece de la un cadru la altul".
            După încheierea aprecierilor critice, a laut cuvântul si "vinovatul" întâlnirii cu pricina, Aureliu Busuioc. Acesta a mulţumit pentru aprecierile făcute. Am avut o viaţă plină cu de toate şi bune şi rele. Acum la 84 de ani este timpul să revin la cel dintâi plan al lui Dumnezeu şi să mă îngrijesc de cele veşnice. Vreau să anunţ publicul că ultima mea apariţie de acest fel, căci la drept vorbind, nici nu îmi plac adunările plicticoase şi nu am avut prea multe de acest fel până acum. De-a lungul timpului am avut mulţi prieteni care nu mi-au fost chiar întodeauna prieteni şi am avut duşmani care au fost mai de hai decât duşmanii.Atacurilor aduse în adresa mea de unii jurnalişti am preferat să nu le raspund şi nici să intru în polemică cu aceştia. Păcat că în ţara aceasta nu există legi care să interzică cetăţenilor să se nască idioţi". La acestă aluzie a venit raspunsul inspirat că "se lucrează aspura acestui proiect" venit din partea lui Oleg Efrim, Ministru Justiţiei din Republica Moldova. Aurel Busuioc a încheiat prin a ura tuturor celor prezenţi să nu amâne să iubească, căci "dragostea este cea mai frumoasă parte a vieţii, fi-ţi întodeauna îndrîgostiţi, căci dacă dragoste nu e, nimic nu e". Particpanţii la eveniment au putut să schimbe câteva cuvine cu autorul, care a personalizat şi cărţile celor care au cumărat din cărţile domniei sale. Un om care a trăit în timpul războiului, a foametei şi a represiilor comuniste este o icoană vie a unei bucăţi de istorie clădită cu lacrimi şi sânge, Aureliu Busuioc este un om cât o epocă.

Cumătrii de azi şi ieri!!!!

Niciodată fiind invitat la vreun prohod sau la vreo pomenire, nu m-am documentat de ce şi pentru ce se dau pahare de vin şi lumânări de sufletul unui om sa a altuia. Poporul român s-a născut creştin potrivit tradiţie Bisericii Ortodoxe Române, totul începând de la Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul României, Apostol care a reuşit până la martirajul său să propăvădiuască în Sciţia Mionor, Doborogea de azi, şi mucenicii dela Niculiţel ne stau drept marturie despre aceasta.
Moldova, Republica exsovietică dintre Prut şi Nistru, supusă unei ample campanii de ideologizare, deznaţionalizare şi spălare de creer sistematică a reuşit timp de mai bine de 200 de ani să rămână creştină. "Am vreo 29 de ani şi am reuşit să botez vreo 5-9 copii, dar indiferent că muncesc în Italia şi viaţa nu e uşoară nici acolo , nici aici în Moldova, consider o datorie morală şi creştină, faţă de părinţi, moşi şi strămoşi să continuăm păstrarea tradiţie care are drept rezuiltat perpetuarea neamului şi a identităţi noastre naţioanle şi spirituale", a declacrat Vitalie, naşul mare al nepoţelei mele Anişoara Psarenco, reîntors de curând acasă pentru o scurtă perioadă pentru cumătria îngeraşului nostru. Părinţii spirituali de la botez, nu au doar menirea să ajute cu un ban şi cu un colet substanţial dragii cumătri şi pe micuţa Anişoara, dar şi de a călăuzi acest tânăr suflet pe calea mântuirii!!!!
Iubesc Moldova noastră rămasă oarecum în urmă la mentalitate şi la alte chestii în raport cu ţările europene, dar o ador mult pentru sufletul, dragostea şi omenia care face că în ţara tutuoror imposibilitîţilor, să mai naştem copii, să mai mergem la botezuri şi cumătrii, cununii şi să îi învăţăm pe cei mici ai nostri ce frumos a fost odată când doi lei costa un dolar, şi mâncam două bileaşuri cu un leu, când despre sex vorbeam doar în şoaptă şi eram tare ruşinoşi să vorbim despre chestii dintre băieţi şi fete. Când binele şi răul nu se limita la ecranul plasmei părinţilor noştri şi ne bucuram prosteşte de ploaia de după arşiţa de vară, sau mirosul dulce de salcâm în primăverile de la liceul Berezovschi, şcoala amalgamului de amintiri prin care am trecut cei mai mulţi din cumătrii prezenţi. Iubesc Moldova şi iubesc oamenii care au tăria să rupă firul în pantru pentru bine lor şi a celor din jur, maxim repsect pentru cei întorşi în ţara Moldovei de Mâîne. Dumnezeu să ne ajute şi să ne călăuzească calea spre izbândă, cîci dacă nu noi, atunci cine va ridica ţara noastră din genunchi. Atât timp cât mai bate cineva doba şi mai sunt ciuturi pe la fântâni mai putem spera la mântuire, Hristos a înviat!!!

Ziua Europei in Capitala tineretului Cahul, 9 mai 2012

Transmisiunea în direct a evenimentelor culturale de ziua Europei din capitala tineretului Cahul a fost o experienţă interesantă pentru mine. Nu am mai vorbit anterior niciodată la radio şi am avut emoţii care s-au făcut simţite pe alocuri. Eu am avut misiunea de a relata despre mesajele pentru Europa ale locuitorilor oraşului. Să vedem ce ne-au scris aceştia: Sunt pentru o Europă liberă şi echitabilă, salubră şi fără arme străine, este părerea Dianei, elevă în clasa a X-a, Sergiu ne-a scris: Suntem ca voi...Stimaţi-ne! Unul din cele mai interesante mesaje mi s-a parut cel al lui  Axenti Cornel, student la Universitatea de Stat din Cahul, care a notat următoarele: Europa, Mersi pentru că le oferi de muncă părinţilor noştri, dar ne dorim Europa la noi acasă. Alisă isi doreste ca mama ei să se intoarcă acasă, în timp ce Elvira spera ca Moldova să adere la Uniunea Europeană, pentru a putea vizita mai multe ţări şi pe surioara sa. Am avut şi câteva mesaje în limba rusă de exeplu Vladimir i-a urat Europei Pace şi prosperitate, Alexandra, eleva in clasa intai, a scris că le doreşte europenilor sănătate şi libertate. Prin intermediul Radio Moldova Butuc Ion, a transmis salutării mamei sale din Italia şi tuturor moldovenilor din Europa. Spatiul european apare din mesajele pe care le-am adunat un teritoriu cu un înalt nivel de viaţă şi salarii mari. La Cahul  am mai aflat ca cei dintre Prut si Nistru cunosc problemele de ordin economic din uniunea europeana, astfel sergiu, elev in clasa a 5-a le-a urat europenilor sa depaseasca cat mai rapid criza economica,  care afectează indirect si locuitorii Republicii Moldova. Acestea am avut a va spune despre cele intamplate si vazute de 9 mai la Cahul, capitala tineretul european. La multi ani Europa si Hristos a înviat! A fost Ion Cerga, reporter Radio Moldova Tineret.

Sărbătorile oficiale la pachet

Dacă tot e bine şi frumos pe dulcele meleag mioritic şi interfluvial, autorităţile au pregătit în acest frumos început de florar un cadou deosebit moldovenilor: sărbători-la-pachet. 

Petrecerea a început cum nu se poate de bine cu o zi de pregătire în toată regula. Astfel încât în ajun, pe 30 aprilie, amatorii de iarbă verde au golit frigiderele de bere şi producătorii de carne au vîndut tone de carne golind stocurile, toate acestea s-au făcut pentr ca de întâi mai, padurile şi parcurile din întreaga ţară să geamă de petrecăreţi, tosturi pentru preşedinte şi nacilnicul care a dat vreun avas şi nelipsitele tone de gunoi lăsate în urma pentru activiştii de la Hai Moldova de pe 12 mai).  În PNMA(Piaţa Marii Adunări Naţionale) de 1 mai s-au adunat şi câţiva oameni cu steaguri, pancarte şi discusruri populiste specifice festivităţilor socialiste, căci ce mai una alta, fantoma comunistă încă mai bântuie ţara noastră.
Nici bine nu am reuşit să intrăm în rutina serviciu-casă-familie-copii-serviciu-scârbici(datorită lefilor ultra-motivante) că a şi sosit 9 mai, petru occidentali ziua Europei, în care se celebrează 61 de ani de la formarea UE şi 67 de ani de la încheerea celui de-al doilea război mondial. Celebrarea zilei Europei a fost stabilită pentru data de 12 mai în capitală, în timp ce colaboratorii Radio Moldova Tineret, au realizat astăzi o transmisiune în direct de la Cahul unde mai multe ONG-uri au organizat un şir de manifestări cultural-artistice dedicate Zilei Europei. Pe drum am trecut prin mai multe sate şi am fost surprinşi de mulţimea de elevi de la clasa întâia la a doisprezecea îmbrăcaţi de sărbătoare, anranjaţi câte doi sau în grupuri compacte în jurul monumentelor eroilor războiului, asistând la tedeumuri şi cuvantările primarilor sau vetereanilor de război. Întrebarea firească care mi-a venit imediat în cap a fost:  hei lume, ce înseamnă 9 mai pentru Europa, ce înseamnă 9 mai pentru moldoveni şi  cum realizăm podul spiritual dintre noi şi ei, între locuitorii Moldovei şi visul unui trai mai bun, mai prosper şi mai sigur în Uniunea Europenă?
Sâmbătă, 12 mai în Moldova se va desfăşura campania de curăţare a spaţiilor verzi Hai Moldova, iar în centru oraşului va avea loc încă o rundă de demagogie şi manipulare: "Moldova o ţară europeană locul căreia este în Uniunea Europeană". Pentru a crea împresia unei prezenţe masive a populaţie la eveniment organizatorii au promis tinerilor încheerea festivităţilor cu un concert unde vor evolua interpreţi de la noi şi din străinătate.

Satul arde dar baba se piaptănă. Îmi plac şi mie sărbătorile dar în limita bunului simţ. Dacă o ţinem tot petrecând într-o veselie ăn continuare teamă mi-i să condamnăm următoarele generaţii să tot îndure tranziţia interminabilă şi realităţile dulci-amărui de astăzi. 

Poze: Ana-Maria Pancu, Cahul, 9 mai, 2012.

Pâinea de la iepure...

A trecut mai bine de o lună de la ultimul articol postat pe blog şi cu siguraţă netul a ramas mai curat şi mai lipsit de tâmpenii debitate de mine. Luna aprilie la drept vorbind a fost perioada patimilor pentru ficat şi pentru stomac pentru o bună parte din mult iubiţii mei concetăţeni. Bucuria Învierii pentru mine a însemnat nici mia mult nici mai puţin o reevaluare a ceea ce sunt, ceea ce fac şi ceea ce sunt. Între numarul nesfârşit de pahare cu vin şi bere, tosturi pentru sănătate sau de suflet, eu m-am simţit cel mai absent om în toată această poveste treaz trezuţ, dar dornic de un sabantui monstru cu multa bere, fum şi fete. Inspiraţia pe unde m-a ocolit pe unde m-a pocnit, nu a ajuns să fie gâdilită prin apăsări de taste. Extremele sunt rele de orice natură ar fie ele şi dacă printr-un joc al întâmplării descoperi calea de mijloc şi o trăieşti redescoperi micile plăceri, buburuza care se aşează pe carte când citeşti în grădină, cruzimea primelor firicele de iarbă, aroma florilor de salcâm, vişin şi cireşi. Marele canal Suez a găsit o replică în miniatură în Şendrei, raionul Nisporeni, unde pentru a evita inundarea peşterii comorilor, beciul bunucii, am săpăt dita-mai şanţul din curte în grădină, ceva î genul tunelului dintre Marea Britanie şi Franţa. Săpam în grădină şi îmi treceau prin cap tot felul de maxime de genul munca l-a făcut pe om, ceva cu arbeiten arbeiten şi cine nu munceşte să nu mănânce, WTF, burdănăşilor din mercedesuri şi de prin birourile luxos lustruite să le dai sapa în mână şi "fire in the hole" la prăşit patlagele şi porumb. Moldova este o ţară agricolă şi e total absurd cred ca roşiile din salata de pe mesele noastre să fie turceşti...

Cu ochii în patru şi urechile ciulite...

Jurnalistul zilelor noastre, între Sherlock Holmes şi Superman

Pretutindeni şi oricând jurnalistul trebuie să fie cu ochii în patru, urechile ciulite şi bineînţeles camera video, foto şi reportofonul cu degetul pe play. Este un izvor de ştiri şi articole, banda rulantă de materiale destinate publicului şi artistul care dă contur şi formă icoanei lumii în care trăim. 

Cearta înţeleptului cu lumea, eterna luptă între trup şi suflet, frumos şi urât îl urmăreşte şi pe reporterul de astăzi dornic s-a schimbe lumea prin scrierile, să intre-n voie şefului şi să lucreze de plăcere avînd o leafă grasă. Aşa cum nu vei găsi doi şoimi identici, nu vei putea afla doi jurnalişti care precep lumea, gândesc şi scriu la fel. Cineva munceşte ca negrul la o plantaţie, în birouri sau cărând ciment, altul este stăpânul propriului destin şi înfruntă valurile vieţii cu stoicism şi încredere în izbândă. Vorbim aşa cum vorbim unde nu ştim româneşte o trîntim în engleza sau ruseşte. Aici s-ar cere ceva mai multă lectură şi o parcurgere mai atentă a DEXului. Cîinii poliţiei de frontieră sunt timp îndelungat dresaţi şi antrenaţi, astfel ar trebui să se perfecţioneze şi jurnaliştii, cîinii de pază ai societăţii.Un om bine informat este o persoană puternică, un tip care are cap pe umeri şi cele necesare în bătătură. Trebuie depăşite tiparele inoculate de comunism şi barierele care ne îngrădesc libertatea de a gândi şi a ne simţi confortabil în forul nostru interior şi societatea în care trăim.

Tentativă jurnalistică: Partea Întaîi, Două boabe de relaxare...

În intervalul 17 martie-22 aprilie 2012, Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie, găzduieşte expoziţia "Drumul Cafelei", dedicată celor pasionaţi de orient, misticism şi redescoperirea continuă a micilor plăceri ale vieţii.  

La 17 martie 2012, a avut loc vernisajul Expoziţiei "Drumul Cafelei", exponatele aparţinând colecţiei private a lui Alexandru Stucanov, unul din cei mai cunoscuţi coffe-man-i din Republica Moldova. Căldura, aroma şi gustul cafelei transcende spiritul uman în lumi şi epoci demult apuse. Boabele atent culese, prăjite cu pasiune şi răbdare se transformă ca prin minune în licoarea supremă de inspiraţie şi deliciu. Curioşii dornici să guste din filosofia cafelei, vor putea admira colecţia impresionantă a serviciilor de destinate acestei băuturi, ibrice de forme şi dimensiuni variate, precum şi o colecţie excepţională de fotografii pe această temă. "Una din cele mai bune cafele le fac turcii. Ibricul este pus într-o "tigăiţă" specială cu nisip fierbinte(este evitat contactul direct cu focul). Cafeau se aduce până la stadiul de fierbere de două ori, apoi se lasă să se aşeze. Aceasta îi oferă băuturii un gust mai puternic şi o aromă specifică. Abia la a treia fierbere, oaspetele gustă din băutura padişahilor", ne-a povestit Sergiu Niculiţă, cunoscător al tainelor culinare şi student în anul I la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării. O zi în care descoperi ceva nou, e o zi împlinită. Carnetul cu impresii al lui Alexandru Stukanov, aşteptă să-i completaţi paginile cu notiţele şi gândurile dumneavoastră. 

Zâmbeşte Olanda te iubeşte!!!

Portocala Mecanică şi Ţara Lalelelor, Olanda, nu este doar ţara care are o economie puternică, o echipă de fotbal admirabilă şi locul în care consumul de droguri şi prostituţia este legalizată, este ceva mai mult. Oameni practici şi de o potrivă persoane cu un înalt spirit civic, o bună parte din studenţii olandezi sunt mebri a diverselor frăţii care printre altele susţin şi ample campanii de donaţii în ţările ex-sovietice şi cele din lumea a treia. Săptămâna trecută un grup de studenţi din Roterdam, membri ai fundaţiei Mara, au vizitat mai multe locaţii din Republica Moldova, donând seturi de medicamente şi echipament medical. Oaspeţii olandezi au vizitat mai multe şcoli internat şi spitale din Manta, Crihana Veche, Sângerei, Nisporeni dar şi Centrul Mamei şi a Copilului, şcoala internat nr. 5(unde învaţă copii cu dezabilităţi mintale) şi secţia medicală a penitenciarului din capitală. A fost o experienţă deosebită pentru mine şi mi-a părut nespus de bine când directorul unui internat ne-a comparat cu îngerii trimişi de Dumnezeu să-i ajutam pe micii suferinzi, a mărturisit Josh, unul din membri Fundaţiei Mara venit în Moldova. În acesta Chişinău primăvăratic plin de nuanţe gri şi cenuşii cei trei olandezi au reuşit să aducă zâmbetul şi câteva pete de culoare în sufletul oamenilor de aici. A fost o experinţă deosebită şi pentru mine, în una din zilele în care am avut plăcerea să fiu alături de acest grup în calitate de traducator şi GPS. Oameni deschişi şi cu o fire molipsitoare de optimism, au venit în acest colţ al Europei să îndeplinească misiunea primită în Olanda, toate cheltuilile de pe loc fiind suportate cu stoicism de "cei trei crai" de la Apus.

Cei mai mulţi cred că lumea se reduce la persoana sau la infimul anturaj în care roiesc, uitând că pământul e rotund şi oamenirea a înregistrat acum câteva luni în urmă o populaţie de peste 7 miliarde de suflete. Nu sunt consumatori de droguri, nu fac prozelitism religios şi nu sunt persoane cu conturi interminabile prin bănci, sunt la fel ca tine, dar cu ceva mai mult capital, curaj, optimism şi dorinţă de a face ceva bun pentru lumea din jur. Este o acţiune demnă de tot respectul şi merită a fi cunoscută de cât mai multă lume. Cred că recunoştinţă persoanelor la care au ajuns aceste modeste ajutoare va ajunge în Olanda şi vor face înconjorul lumii. Love, peace, fraternity. Duminică, 1 aprilie 2012, înainte de a urca în avion, unul din olandezi mi-a spus: o Moldovă mai sănătoasă, mai zâmbitoare şi mai luminoasă, nu este un vis, ci poate fi o realitate la care poţi contribui chiar tu!!!

surse: http://www.mara-foundation.org/

         http://www.inclusion.md/en/news/13

Cercul "alcoolicilor" anonimi

Chiar dacă prea puţini recunosc acest lucru, fiecare din noi este dependent de un dorg. Gama de droguri poate varia de la patima stomacului şi a paharului, muzică, accesorii sau goana după adrenalină şi senzaţii tari în stupefiante sau în mediile cele mai lugubre a unei fantezii debordante. Fiecare din noi este un membru al unui club sau a mai multor astfel de "cercuri ale alcoolicilor" anonimi, în cadrul cercului său de prieteni, în familie, în societate. Deosebindu-le unele de altele doar gradul de sinceritate şi receptivitate a emiţătorului şi a receptorului. A venit primăvara şi e firesc ca lumea să iasă din găuacele în care au dormitat o iarnă întreagă dichisită cu geruri, zăpadă şi splin inerior. Recunosc fără să îmi fie ruşine ca sunt "abonat" şi eu nu la unul, ci la mai multe astfel de cluburi. Am prieteni în medii variate, cu ocupaţii şi vârste diferite, pentru că îmi place să descopăr toate dedesbturile şi formele deosebite a vieţii acesteia. Aruncă mai multe pete de culoare şi lumină în rutină anostă din jurul tău şi acel "licăr" pozitiv din privirea ta nu va disparea nicodată. Ma numesc Ion. Salut Ioane!!!Bine ai venit în clubul nostru!!! So, WTF, be positive!!! 

27 marie 2012 sau a fi român în Republica Moldova...

Duminică, 25 martie 2012, începând cu ora 16.00 în centrul Chişinăului a avut loc Marşul Unirii, celebrarea a 94 de ani de la unirea Basarabiei cu România(27 martie 1918). La acest marş au participat tineri şi bătrâni, poeţi, studenţi, elevi, profesori şi oameni din alte domenii de activitate. La cea dea treia ediţie a Marşului Unirii, organizat în acest an de Acţiunea 2012, şi-au adus aportul oameni de creaţie şi membri ai ONG-urilor de pe ambele maluri ale Prutului. Participanţii la marş au arborat tricoloruri, pancarte unioniste şi anticomuniste, grupuri de tineri au purtat tricouri cu slogane precum Basarabaia pământ românesc sau Basarabia e România(marele banner afişat în faţa Academiei şi pe scările Palatului de Operă şi Balet). Acţiunea a fost autorizată de Autorităţile Municipale, astfel cei care au participat la eveniment au parcurs Bulevardul Ştefan cel Mare până la scoarul Teatrului de Operă şi Balet, însoţiţi fiind de reprezenţanţii foreţelor de ordine, care au preîntîmpinat altercaţiile şi provocările lansate de un mic grup de „aşa-zişi patrioţi” ai Moldovei, care au aruncat injurii verbale dar şi ouă.  Un lucru care sfidează orice logică este acela că cei mai mari „aşa-zişi patrioţi ai Moldovei” sunt unii minoritari, cărora bine mersi li-i bine şi şi li-i cald aici între Prut şi Nistru şi nu aiurea de unde au venit cândva bunicii sau strămoşii lor, şi nesocotesc limba şi cultura populaţiei băştinaşe, dispreţuind-o şi desconsiderând-o.  Domnul Victor, un bunic simpatic şi nepoţelul său Cezar din braţele sale stând în faţa Academiei ne-au spus că spiritul naţional, sentimentul de român este nu doar unul dobândit prin naştere, dar şi o realitate, o identitate liber asumată şi cultivată de-a lungul vieţii. Nu este suficient un document, o călătorie pe la locurile istorice din România pentru a deveni şi a simţi româneşte. A fi român este o realitate conştientizată, educată şi valorificată azi mai mult ca ieri şi mâine mai mult ca astazi. „Apa vine apa trece, pietrele rămân, e şi grea, e şi frumoasă viaţa de român”. După două mii de ani de creştinism am ajuns la paradoxul să compar atitudinea creştinilor de a ţine capul sus şi tare în timpul prigoanelor păgâne cu afrimarea „firească” a originii româneşti a populaţie majoritare după 70 de ani de rusificare, indoctrinare şi deznaţionalizare. Mergeam pe bulevara şi eram de-a dreptul revoltat de numărul impresionat de spp-işti cu staţii radio sau cu camere video şi de fotografiat. Sergiu ne-a spus că în viziunea sa, actul de la 27 martie 1918, a fost un act de justiţie, o acţiune firească a românilor dintre Prut şi Nistru de a se uni cu fraţii lor, despărţiţi de un râu de lacrimi şi sânge. Tot el ne-a mai spus că toţi cei care cunosc adevărata istorie ar trebui să celebreze unul din cele mai importante evenimente ale naţiunii române, din ambele state româneşti.  În drumul spre Piaţa Marii Adunări Naţionale a fost scandate îndemnuri unioniste şi anticomuniste dintre care amintim doar câteva: „Trăiască, Trăiască, Trăiască şi-nflorească, Moldova Ardealul şi Ţara Românească; Basarabia Pământ Românesc; Basarabia e România; Limba română, unica stămână, Refuz, rezist, sunt anticomunist...”. În scoarul  Opere au luat cuvântul scriitori, artişi şi toţi cei care au avut de transmis un mesaj de felicitare şi încurajare celor prezenţi. O atmosferă de sărbătoare au adus melodiile Mariei Sarabaţ, Mariei Iliuţ a unei formaţii de lăutari, piesele de estradă, horele şi sârbele dansate de  cei prezenţi. Spre finele petrecerii şi-a făcut apariţia şi primarul oraşului Chişinău, Dorin Chirtoacă, care a făcut o scurtă baie de mulţime, aşa cum se obişnuiesc cei mai mulţi politicieni occidentali, care vor să dea senzaţia alegătorului că le este mereu la dispoziţie şi îi pasă de problemele şi nevoile oamenilor. Sincer să fiu, nu ştiam ce va fi şi în ce constă un marş pentru suţinerea unei idei şi atitudinici civice, dar pe final mi-a plăcut. Dacă îţi este ruşine să spui sus şi tare că eşti român, şi României îi va fi ruşine de tine şi nu te va recunoaşte de copil al ei. Nu noi am rupt Moldova medievală în două, nu noi am vot unirea din 1918 sau Tratatul Ribentrop-Molotov şi pactul adiţional secret, dar noi suntem cei care trebuie să repunem în drepturile sale fireşi limba şi cultura naţională aici la noi acasă, noi suntem cei care trebuie sa curăţăm istoria de falsuri şi mistificări şi să facem ca lumina adevărului să crească spicul dreptăţii. La final, dar nu în cele din urmă să nu uităm că a fi un bun român mai înseamnă şi a fi un cetăţeam responsabil şi devotat oriunde ai avut noroc sau nenorocul de a te naşte!!!