Cămașa care ți se potrivește...

Niciodată nu este prea târziu să fii cine îți dorești să fii, dar oare câți din noi știu cu precizia polizorului de diamante ce își dorește cel mai mult de la viață, cine vrea să devină și dacă ceea ce dorești cu o intensitate arzătoare în clipa de față, după o clipă va rămânde doar un moft, o toană sau o rătăcire conjunctuală.
În piesa complexă a societății fiecare individ își asumă anumite roluri care se intercalează se suprapun se completeză reciproc și treptat zidesc limite de percepție, de conduită social, etc, etc, îmbăcând astfel straie ori prea largi ori prea mulate pentru caracterul și temperamentul tău. Toți se nasc egali, doar că până la pubertate fiecare copil este imbibat cu uleiurile și sucul genealogic, tranmis prin educația din familie, ferecând nemărginitul sau redirecționad puterile creatoare într-un anumit sens.
Viața unui om este ca un shopping, pentru cineva intr-un magazin cu o singura vitrina(un singur cerc de prieteni sau cunoscuti, aceeași localitate, țară, munca irascibilă și agasantă, aceiași mentalitate a oamenilor ignoranți, hrăpăreți, șmecheri și lunecoși). Un magazin cu aceleași lucuri pe care le știi deperost pe dinafară, pe care le visezi noapte, de care ți-e silă și care din lașitate sau lene, le schimbi unele cu altele. Natura umană rămâne aceiași de la un capăt de pământ la altul dar aparențele care îi deosebesc, odată înțelese pot face diferență din a dori și a face, din a avea toate și a fi puctul de referință a multe. Viața acestora din urmă este un periplu lejer, la pas ușor dar conștient într-un mall cu mii de vitrine, bunuri și servicii utile dar de cele mai multe ori inutile, bibelouri și accesorii, menite să dea valoare nulității. Oamenii pe care îi întâlnește aici sunt din țări diferite cu educație, scara de valori, filosofie a vieții și comportament intrapersonal și social total diferite de ale sale. Este un fel de diving într-un arhipelag de corali cu o floră și faună diversă. Iar dacă în bocceau educației părinteși a fost pusă undița alături de abilitatea de a pescui, omul va avea o garderoba colorată, un curcubeu de trăiri și lecții de viață, care volens nolens, distinge în cele din urmă menirea sa în viață, cămașa potrivită și rolul principal pe care trebuie să-l joace cu maximă intensitate în schemele încâlcite ale ping-pong-ului social.
 Doar tu ești responsabil de cămășile pe care le porți, de scheletul ascuns în garderogă sau în minte, iar pentru a reuși să nu irosești timpul fericiți sunt acei care se trezesc la timp și fac schimbarea care în timp produce diferență între cei de sus și cei de jos. Închei prin a dori tuturor să-și găsească cât mai curând propria cămașă...

 

Pacala în Arabia 2, pe aripile acvilei între cer si pamant...

Susura izvorul de sub cârciuma din mijlocului satului agale, câinii lătrau la cirezile de vite ce plecau după laptic, scărpinându-se degarduri, bananele cu talanca ucideau simfonia apaispea a lui motzart, iar deasura coamei dealului se înaltă triumfătoare acvila cu doua capuri de pe stema Moldovei medievale ducandul pe Pacala pe aripile vantlui departe de cei dragi, locurile copilăriei,a primelor iubiri si ce mai una alta departe de altarul sufletului sau.

Prietenii omuleanul nostru nu avea pre multi, un contopist, un vătaf, un boiernas pripasit la tata universitatilor occidentale,vreo trei patru breslasi, cativa cantareti de strana si si încă vreo doi trii patru omuleni aruncati de soarta ca zarurile pe mai multe meridiane, gata sa sară in ajutor c-o vorba, rugaciune, un harlet, un topor si o pusca in caz de urgie. Greu i-a mai fost lui Pacala sa împace sfaturile, realitatile si visele care doar ele stiu limanul in care va poposi drumetul nostru prin nisipurile mișcătoare ale Orientului. Mijlociu.
In drumul spre necunoscut,înarmat cu oleacă de aghiazma, anafura,doua iconiti, un ceaslov îngălbenit de ani si de toamnele fierbinti de rugăciune, prin fata lui treceau ca un vis expedotiile cavalerilor medievali împotriva necredincioșilor, omul rosu care duce spre pierzanie, pădurea de arama si de argint si lacul in care fat frumos cat pe ce era sa-si piardă cugetul si sufletul pentru cântecul sirenelor cu toate farmecele lor...
Lumea se învârtea ca un ghem in labele pisicutei pe lijanca într-o zi frumoasa de iarna, regii deveneau pioni,paiatele idoli ai prostimii iar adevăratul suflet al pământului, al bucuriei de a fi om, iubind, jertfind, ctidorind si proslavind cerul pentru ploaie si binecuvântarea cereasca din viata s-au pierdut în zarva mahalalelor si nimicnicia si îngustimea mintilor concentrate definitiv asupra cărnii si a pungii cu dirhami...

Transportation in Dubai. THE CARLIFT

I was always inspired be the people who change this world, the way it is known, the way the state of mind rules the society, the civilization and the understanding of the truely meaning of human being destiny and his place under this wonderfull and deeply sky. This is the main reason why a ordinary son of their parents, absorb like a spounge all the good thinks that preech the church. Time is going and in that same moment that change the desteny of the people i decided despide all the stream to study history, and the evolution of all human activities from the cave man to modern days. To be honest it was one of the greatest experinces in my life studing diferent subjects such as archilogy, antic, middel ages, modern and present history, but one of the most interesting couses i had was the history of mentalities, ruled by the dean of our Faculty of Histroy from Alexandru Ioan Cuza University, Alexandru Florin Platon. To tell you about my student ages, it requires to much time, papper and a essential quantity of drinks and food, that's why i switch the view to lands and people abroad my native places.
As may you noticed i am a persond who descover this world step by step, impatince and the thurst of knowledges paved my way through almost 13 months tooked all together which i lived in United States of America, working and travelling as well as thousands and thousands of students around the world who chose for their summer holliday destination the American Dream. American experinces were something special for me and helped my to understand better the where the reality and fiction creates another world, the temptation to become a dreamer is irezistible. From that craizy octomber 2009 past almost three years, a lot of things happened in the world and how strage does it sound i've got couple more years on my life acount, and with them some experinces that bring a sweet smile in the corner of my mouth during the rewathching pictures and videos made in the states. Now, as you can see, i am in Dubai, and between the shift of work and necesary sleeps, i continue the venture in arabic world, totaly diferent than mine or american's in it's simbolical interpretation. There is a lot of thinks which i'd like to discuss with you, but today i will try to explain some point about the transportation in Dubai, one of the Arab Emirates.
The transportation network is one of the main component of a big modern city. Depending of the activity of the person, there are diferent type of relocation things and people from place to place. In this order becouse in this town there are so glamouros buildings such as Burj Al Arab or Burj Khalifa, i can asure you that there are people who use helicopters in daily activities, beside this there are luxury limuzines, company cars, metro, public bus, water taxi and of course THE CARLIFT.
In a town of continuing development, where are working a impresionant number of international labor, there are special companies who provides them not jut the acomodation, work permit, etc etc, but and the special buses for transportation. This kind of service is wellknown in Dubai as carlift servise, or just carlift. You can get the advantages of this kind of transportation from the video, so basicly, for better saving money a part of workers chose this kind of transport. Despide that think then in the beginig i use to spent at least two hours before the job, and after the end ot the working day i was waiting another two hours to get home, with the bus that was nemed nicely Galaxy, i renamed it in Nepali Galaxi, becouse almost all the pasangers ware from that country. Becouse the driver use to pick everbody to their places it use to take a while till he use to let me to my adress. Right now i get to work for 15 minutes, and for the same amount of time i am home, i am glad that it helps me to not be late at work, and after the shifts i should not call the taxi.

Rozetka ala Midăl-ist (Priza în orientul apropiat)

De fiecare dată când aterizam pe alt continent decât cel european, descoperam locuri noi, oebiceiuri, mentalități și alte mici detalii care îi deosebeau pe locuitorii acelor meleaguri de noi cei mici, frumoși și scumpi din sud-estul european descotorosiți de lanțurile sovietice de vreo douăzeci de ani. În timp ce alergam m-am gândit : de ce Domle atât în state cât și aici la arabi, dacă îmi iau un aparat electric dce trebuie conectat la priza, trebuie să caut iar și iar diferite divice-uri pe care sa le îmbrac peste furca clasică,  pentru a mă putea conecta la sursa de energie. Aici la mine în lagărul de concentrare ținut sub asediu pe de o parte de batalioanele de taracani și muste iar pe de alta de națiile indusului, filipinelor sau a hominizilor de pe continetul negru , am descoperit doua modeluri diferit e de prize. Rozetca clasică, aia cu doua furci, nu mai are trecere în partea locului căci toate suresele tradiționale de curent au trei orificii fie ele dreptunghiulare sau  circulare în cazul edițiilor mai vechi. Dacă închid ochii și-ncercă să-mi aminesc cele învățate la lecțiile de fizică din cabinetul 106 din Liceul Berezovschi, atunci înclin să cred că aceste prize prevăd mai multă siguranță în cazurile de scurtcircuit și a fluctuației întensității curentului electric. Chestia interesantă este ca mai toate plug-urile au și un întrerupator atașat, destinat cred eu pentru a preveni curiozitățile copilăriei noastre, când în frumoasa căutarea a misterului cine se ascunde în priză puneam cuie sau șpilci în aceste găuri din pereți atunci când părinții nu erau prin apropiere. 

Mulți întreabă și cum este acolo în Dubai, eu încep pin a constata sec, frate, mă crezi sau nu dar arabii ăștia au altfel de rozetși decât avem noi și din câte se pare ei scot curentul electric cu un fel de năvod ultra sofisticat direct din Golful Persic într-o centrală atomică ridicată pe malul mării, romanticA, nu:). Și în caz că te-ai prăpădit în deșert și nu ai busolă nu-i nici un bai, te uiți și tu în stânga în dreapta și dacă reușești să zărești stâlpii de înaltă tensiuni împlântați în dune, ești salvat în proporție de 50 la sută în caz în care mai ai puteri să le urmărești direcția până la prima așezare omenească. Iar dacă vă porniți într-un sejur undeva în jurul lumii să nu uitați că printre primele lucruri cumpărate în țara în care preconizați să vă odihniți va fi în proporție de 75 de procente un adaptor electric la prizele locale. Descoeprim împreuna lumea, căci în detalii se ascund lucrurile mari, spunea undeva, cândva, un celebru cineva:)

lucky strike, between fake and deep feelling of being

There is a big question which look for our person from that early moment of our birth, what's our propose on this round earth. Diferent culutures offers diferent types of behavior to reach the happyness, the peace of mind and soul. Meanwhile the feeling of being happy was changed deep by the social networks and media. Wearing glamouros clothes, driving nice cars, living in fency apartments, using cool gadgets, enjoying the parties in Ibiza or somewhere else with famous dj's, and spending, spending, spending tones of money for sex and sinfull, unhealthy joy, takes the place of the moral virtues preeched in family by our parents, in schools by teachers or in churches, mosks or temples by God's servants.
Traveling around the world a human being can descover costoms, traditions, places and people, and dispite of all of this diferences, looking through aparences you cand find out that people on all meridians and paralels, want in general the same thinks. Speaking some time ago with one srilankan i discovered his struggle with life and the burnig wish to be succesfull. The most comon thing of workers abroad is the earning money and coming back opening some buissness, create a family and enjoy the life in native places.
to be continue, some how....

Hristos a înviat!!! Ziua Învierii așa cum am văzut-o eu în 2013.

După mai bine de 40 de zile de post și rugăciune creștinii ortodocși din întreaga lume au celebrat duminica de 5 mai sărbătoarea Învierii. Potrivit tradiției în fiecare an la Ierusalim are loc pogorârea focului haric care este ulterior transportat pe calea aerului în întreaga lume, astfel încât la miezul nopții creștinii purtând lumini să înconjoare bisericile în care se săvârșește Slujba Învierii, rostind cu bucurie tradiționalul salut pascal Hristos a înviat și intonând troparele Învierii. 

Dupa mai bine de opt luni de pelegrinări ăn deșerturile arabe, m-am pomenit în sâmbăta Învierii echipat cu o păsculiță și o duzină de ouă împachetate cu grija în trenul ce străbătea Dubaiul dintr-un colț în altul, mergând la slujba Învierii. Încă din cursul săptămânii am urmărit discuțiile de pe forumul nostru și am aflat că se organizează la o margine de oraș un serviciu divin dedicat acestei mari sărbători creștine. Mare mi-a fost mirarea când am descoperit că tocmai duminica cu pricina, nacialnicu mi-a dat zi liberă, mersi mult și sănătate, iardacă o fac pe ultra piosu înclin să cred că Dumnezeu a făcut o minune prin alții numai ca să ajung la liturghia Paștelui, neîncălcând tradiția de atâția ani. În drum spre biserică îmi treceu pe dinaintea ochilor minții frumoasele slujbe pascale din satul bunicilor, de lângă Nisporeni, cum ne adunam cu prietenii și făceam repetiții pentru slujbă, cum luptam cu voinicie împotriva somnului, nadufului provocat de sutele, poate și miile de lumânări, cu durerea ce paraliza picioarele și cu impresia că slujba nu se vai termina niciodată. Parcă îi văd pe copchii care veneau cu pasca la biserică în seara de Paști direct de la discotecă, cum înconjuram sfântul locaș ba cu o lumânare, ba cu prapur, ba cu un steag, în fiecare an încercam ceva diferit. Ei și momentul culminant  legat de această seara era sfințitul darurilor, cu oamenii care adunau în coșnițe ouă roșii și cozonaci. Tocmai în aceste dimineți reușeam să îmi revăd prietenii și cunoscuții pe care nu îi întâlnisem atât amar de vreme și tot în curtea bisericii se puneau la punct o bună parte din picnicurile de Duminică.

Cobor din taxi într-o margine a orașului înconjurată din trei părți de nisipuri, vântul în două cu nisip pătrundea în ochi, în nas și în părul zecilor de credincioși adunați la Slujba Învierii organizate de Consulatul României din emiratele Arabe Unite la o Bierica ortodoxă arabă. Am fost plăcut surpins să aud vorbindu-se în stânga și-n dreapta limba română, rămânând dea dreptul uluit când am descoperit că și slujba era ținută de un părinte de la Caterdrala Mitropolitană din Iași, ajutat de un dascăl pe care am avut prilejul să-l cunosc la ASCOR în vremea studenției(Asociația Studenților Creștini Ortodocși din România). După ce lumea a luat lumină rândurile credincioșilor s-au mai rărit, dar nici urmă de nădușeală, sau senzația că slujba va dura la nesfârșit. Cei adunați au avut parte de un cuvânt frumos legat de această minunată sărbătoare iar după sfințirea darurilor, cei prezenți au putut gust din cozonacii tradiționali, un păhărul de vin și o vorbă bună. Slujba religioasă și posibilitatea să mai descoperi oameni noi mi-au creat toate premizele pentru o prăznuire frumoasă a zilei de duminică, vitregită de catletele, răciturile și zama de cocoș a bunicii, dar tolănită pe nisipuri fierbinți, mângâiată de valurile sărate ale golfului, stropită cu cocktailuri ad-hoc și încheiată cu melodii de chitară întâmpinând zorii la balconul din World Trade Center și somn de ierpure înainte de serviciu. 

 

Păcala în Arabia(1) începutul...

Într-o zi însorită de primăvara, când aerul era plin de miresmele florilor de mai, cocostârcii brăzdau văzduhul de cleștar iar văile erau pline de oameni ieșiți la muncile câmpului, Păcală și-a strâns bocceaua atârnând-o pe-un harag și a luat-o răsărit. De mai bine de doi ani a tot auzit vorbindu-se pe la dughenile din sat, în târg și pe la masa boierilui că undevă în Arabia lumea trăiește tare îndstulat, slugile sunt îmbrăcate ca domnii, călăresc armăsari iuți ca vântul și au voie să facă aproapte tot ce un țăran iobag nici nu le visează. Scărpinundu-se după ceafă și tot întocându-se când pe-o parte când pe alta pe lavița tare de lemn acoperită cu o cregă desptetiă primită ca zestre de la soacră-sa, s-a trezit. Era trecut de miezul nopții și Lăbuș, javra de la poarta scheuna a foame și sete iar nevastă-sa alăpta cu zor al șaptelea Păcălici, cu o durere sufletească de moarte totuși s-a decis, pleacă la arabi să câștige carboavele necesare unui trai omenesc, fără dijme, vitărit și alte pocloniri și munci la boier.
După o săptămână de catehism și oleacă de post, Păcală, împăcat cu cele sfinte, s-a pregătit de plecare. Între timp a mai aflat de la bătrânul dascăl câte ceva despre nația și obiceiurile mohomedanilor, ce năravuri au și ce nu-i tocmai potrivit să faci prin părțile acelea. Coconu nu a fost tocmai încântat de hotărea lui Păcală, dar cunoscându-i apucăturile și cătătura, l-a binecuvântat înainte de drum cu un: pieri din ochii mei afară (figură de stil) și să nu te mai aud că-mi umbli cu aiureli arăbești, la-s că-ți arăt eu ție burji halifi, armăsari, ferrari, armani, iahturi, cadâne și briliante! Ei cum să vă spun unele babe mai bisericoase adunându-se la râu în timp ce spălau rufăria turuiau verzi și uscate, dar uite că nu știum cu se face, că întocându-se o dată de la câmp auzi-se de la ele, că cică acolo la muntele sfânt în Grecia era un călugăr bătrân, slăbit de post și rugăciune care răspîndea un fel de lumină și care prezicea viitorul. Se spune că pustnicul acela era foarte înțelept și prevedea viitorul, avertizând lumea despre decăderea dun zilele cele de pe urmă, despre păsările de fier zburătoare, despre dreptunghiurile ciudate până la nori, cu oameni locuind în cutiuțe, desfrâul, mândria și poftele ridicate la loc de cinste în colțurile odăilor unde înainte ardea candela sub icoana casei înfășurată în prosop, deasupra stiblei de busuioc și a crăciunelului. Se mai zice că oamenii de pe urmă vor grăi tot așa de limpede unii cu alții trăind la diferite capete ale pământului folosind un fel de fereastră ca din oglindă. Minunată e grădina ta Doamne, și-a făcut cruce Păcală, continuîndu-și agale drumul neluînd în seamă sporovăiala muierilor. Și uite așa dintr-o dată vorbele auzite în treacăt au început să-i răsune tot mai clar și mai limpede ca un șopot de izvor  în ultima noapte din casa părintească.....

Don Quijote, Sancho Panzza and Tatar ladies in Dubai

De-a lungul istorie poporul nostru a fost ținta atacurilor mai multor seminții năvălitoare din toate colțurile lumii, printre ele numărânu-se și tătarii. De mai bine de douăzeci de ani după ce progresul științific și explozia economică au propulsat Republica în fruntea cursei spațiale reușind să colonizeze Planeta Moldova, lumea dansează în ritmurile lui Ozone, Inna, Alexandra Stan, Dj Project, Automobilele Dacia au inundat piața mașinilor și brânza de oaie(telemeaua) a dat peste cap globalizarea în stil american, fiecare ins năsacut în spațiul numit orientantiv Carpato-Danubiano-pontic reprezentând un Columbus, Amerigo Vespucci sau un James Coock care exportă binecuvântarile de acasă în lumile noi în schimbul *pocloanelor* băștiașilor  ultra bogați.

Zece e numărul format din elementele de bază a codului binar cifrele unu și zero, este simbolul perfecțiunii după matimaticienii antici, măsoara excelența educațională, este numărul cântată de Florin Chilian, iar pentru mine aici și acum este numărul de zile lucrat fără day of (liber). Rup bateria de la țâța energetică și o așez în camera foto, potrivesc trei țoale pe mine, arunc chiatara în spate și o rup în oraș curios unde mă vor duce de data aceasta pașii și anubișii imprimați prin piradidele prăfuite alea Egiptui. Intru în metro și mă grăbesc să compostez tiketul, nu de alta dar habibile de la control e imun la mită. O suta de drâhme pentru un sejur în golden clas cu cartela argintie și o primblare zaițem în autobus negociată la preț dublu celei dintâi, părăluțe suficiente pentru un miniparte cu placințele și tri po pidiseat pentru patru cinici oameni. Pentru cei care au uitat că Dubaiul are ieșire directă la mare este aici cun cartier plini cu iahturi intitulat Dubai Marina. Parcă-i mai romantic să crezi că numele-i provine din povestea iubirii imposibile a unui șeih și  a matroanei purtând acest nume. Cerul e acoperit cu nori, timpul este bun pentru o primblăre, iar luminile din zgârienorii din jur sclipesc sfios lângă turnul spirală de lângă pretențosul hotel Marriot.
Тrei, doi , unu, motor, se filmează, camera coboară de sus și îi surprinde pe cei doi inși plecați în căutarea aventurilor, iar vocea din fundal în stilul lui Tarantino îi prezintă pe don Quijote de la Mancha, Ciocana auf Republik impreună cu neînfricatul său scutier Sancho Panzza von Șri Lanca, adulmecând în aer mirosul vrijotoarelor. Coborând în valea plângerii de bucurie sau de ciudă unde sunt parcate iahturile ca chibriturile în cutie pășind pe urmele unor coapse ispititoare dintr-un șort de cloare verde. Trecând de gheizele artificiale și palmierii luminați de milioane de leduri, dintr-o simplă întâmplare am asistat la încrucișarea paranormală a obiectivelor celor două camere Conan, un săponel number one acum vreo 7 ani în SUA și un mușchios E60. După un scurt schimb de replici și pumni, dând peste cap o dușcă *pațanii* sau împrietenit luînd-o braț la braț spre un nou randess-vou.

Uite așa am aflat azi că în Rusia specialiștii în șaorma o duc bine mersi și vin o dată pe an la odihnă sau shoping în Dubai. Tinerele talente sportive, care nu beau și nu fumează, lucreazâ în uzine chimice și pot găti la bucătărie pe lângă borș, caltele și pilimeni, niște prafuri vesele sau materiale explozibile, ei, cel puțin în teorie. Amestecul de tătari și ruși trebuie să recnosc în cazul de față a pus în fața interviului inchizional niște ființe foarte simpatice. Între două cuvinte rusești și un scurt translate în engleză colegului din Columbo, a pornit ploaia și tunetele. Cu un Pritty Woman luncând într-un Videli Noci pe o bancă-ntre boscheții unor palmieri mititei, ulima seară a tătărițelor în Emirate a fost garnisită de două trei melodii alea havuzului din spatele Dubai Mall-ului. Wow, kak krasivaaaa și încă trieișpe interjecții. Să nu uit, Musica celor de la Fly Project, Inna, Alexandra Stan și Ozone au acaparat inimile multor tineri din Tatarstan. Când turta aproape s-a coapt, în drum spre platonul de execuție cu prăjituri marca CCF, am redescoperit teoria relativității lui Einstein, volatilizarea vrajitoarelor, imposibilul posibil și flăcările teribilei inchiziții mușcând din stâlpul fără carne. Trezit din letargie am dat din umeri și am revenit în Wonderland-ul drag.

În loc de P.S. Kazanul este capitala Republicii Tatarstan din cadrul Federației Ruse. Acest oraș este un important centru administrativ, politic, economic și culural, fiind situat în partea centrală a Rusiei europene și constituind cel mai însemnat port de pe râul Volga. Au mâncare bună, sportivi cu caracter(Rubin Kazan a fost campioana Rusiei la fotbal, având o prestație frumoasă în UEFA Champions League) și multe locuri pitorești de vizitat atât vara cât și iarnă.(Stațiunile de schi din regiune spun rusoaicele se bucură de o mare popularitate atât în Rusia cât și peste hotare). După vreo trei patru ceasuri de blițuri și speaking russian, am mai fixat o nouă destinație turistică pe harta *vreau acolo* care e împânzită de stegulețe. Rămâne de văzut unde mă găsește universiada 2014 în Middle East sau pe alte meleguri pline de cultură, exotism, hedonism, șaorma și triatlon.
Cunoscând oameni noi reușești să te cunoști mai bine pe tine însuți.    

Primavara - anotimpul iubirii și al viselor

Câteodată mă uit în jur și să mă tot întreb de ce îi atât de interesantă făcută lumea asta în care noi trăim? De exeplu de ce după o furtună teribilă cu trăsnete și fulgere din toiul lui cuptor, aerul devine mai proaspăt și curcubeul apare de fiecare dată dintre nori grei, reamintind poate a n-șpea mia oară de legământul omului cu devinitatea, unind cerul și pământul? De ce e atât de frumoasă toamna cu mirosul ei de must, gutui, hramuri și natura îmbrăcată în toate nuanțele aurului, melancolia ce se lasă peste satele moldovenești în care miroase a fum de la rugurile ce mistuie grămezile de frunze, sunetele metalice de talancă, mugitul unei vite rămase în urma cirezii, diminețile îmbrăcate în promoroacă, mirosul de pământ arat și huruitul calm si tacticos al uscătoriilor de prune care împresoara în lung și-n lat secularul Șendreni  așezat între dealuri. Tot numărând bobocii, navălesc troienile, cu geruri de crapă pietrele, ferestrele inghețate sunt împodobite cu cristaluri, din depărtare ajung ecourile plușugorului, carul mare, colindele cu steaua și florile dalbe. Simțul olfactiv și gustativ percepe aroma cozonacului și chiperiul din vinul fiert care imbujorează fețele și înveselește inima, piftia și fripturica lunecă agale, abordând prudent cotiturile interioare după o abstinență benevol forțată de la cele dulci timp de câteva săptămâini bune. Și iată c-am ajuns unde m-am pornit la anotimpul dragosei, a florilor și a vieții. Sper să-mi fie îngăduită minima escală din traseul Chișinău - Bălți care din bunctul A în punctul B, a preferat liniei drepte zigzagul Chicago, Shanghai, Manilla, Dubai, Katmandu, nu de alta dar parcă-i mai interesant așa mai văzând alte fețe, locuri și culturi să revii la TINE acasă. Îmi place să văd cum apar primele fire de iarbă verde, Parcul central umplându-se cu lume care se plimbă ținându-se de mână și perechi care se sărută, îmi plac primele tunete și ploaia după care timpul se încălzește, mărțisoarele din piepturile omulenilor noștri, muzica și opera care dau tonul începutului de primăvară. Nu departe de Festivalul Mărțisor se înghesuie să-și ia revanșa ziua de 27 martie, sărbătoare unirii Basarabiei cu România, eveniment care îi scutește pe bărbați de noi cadouri și sechele post 8 martie: apariți tanică rujului și a parfumurilor străine, cerșafurile încâlcite și privirea idioată din oglină, când realizezi că ai început seara felicitând-o pe Irina și te-ai trezești a doua zi în alt capăt de oraș la prietena ei cea mai buna Diana.
Primele concerte în aer liber, grătarele de la iarbă verde, săpatul în grădin și alte lucrări agricole transformate cu dibăcie în timbilding de șeful sau colegii de la serviciu sau facultate. Străzile se transformăși din nou în podiumuri ale modei și la întâi mai începe marea petrecere ce ține păn la primele ploi din semptembrie.

Dansul pe gheață în aprilie

Ulima săptămână a durat o eternitate. Pereții mă apăsau greu, fumul de țigară, transpirație și alte miasme mi-au sufocat sistematic respirația, paralizandu-mi plămânii, asfixiindu-mi creerul și mai ruău puterea volitivă. Obișnuiam să am un program fix, hiperactiv și constructiv, așezând cărămidă după cărămida în pârtia ce duce spre zările albastre. Fără internet, like-urile de pe facebook, știrile de Europa Liberă și Adevărul(știri, mondenități, documentare de pe Youtube), deconectat de avatarul din Erepublik și incapabil de a trimite n tone de cv-uri, aceste șapte zile sau târât ca o anacondă amețită lăsând în urma sa o dungă slinoasă presurată cu solzi argintii. Lumina soarelui a pălit în cadrul străzilor cenușii ale Londrei secolului al XIX, în care noblețea și jocurile meschine de culise, parvenitismul și depravarea moravurilor au impletit mediul propice derulării uimitoare povestiri ale Portretului lui Dorian Grei, poate unul din cele mai grele romane citite până acum.

Când rutina reduce individul la un simplu mecanism ce se hrănește, muncește, doarme, execută mașinal îndatoririle de serviciu, într-un loc în care șoptitul la ureche și turnătoria colegilor de muncă au ridicat monumente de excelență profesională, prețuite de conducere cu diplome și complimente pompoase dar goale pe dinăuntru, omul care gândește și mai are un pic de bun simț se simte pur si simplu marginalizat și pus la zid de teatralitățile acestea ieftine. Undeva într-o margine de oraș, într-o adunătură de țiglă, sliclă, cotileți și ciment, s-au început în cele din urmă unele activități de construcție care urmează de a fi capul de pod spre sistematizarea și conturararea  idei care vor aduce multă bucurie și profit. Inspiram aerul plăcut al fiului care numai risipitor nu este, cand m-a pocnit în plină figură pumnul norocului reflectat în oglindă, care m-a readus rapid la realitate. Cheta organizată în pripă, a catapultat rapid piaza rea, administrându-mi încă o lecție de viață, deschizându-mi ochii din nou cine sunt oamenii care mă înconjoară: amici, prieteni de drum sau pur și simplu lipitori ordinare.
Aruncând plasa în apele lipezi ale Golfului Persic, am dat de două specii curioase de sirene, pe cât de diferite pe atât de irezistibile. Pe de o parte simpla ei prezență transmitea un țzunami de fiori și tulburări profunde ale circuitului hormonal, în timp ce trupul firav, ochii arzători și cuvintele pline de zbucium ca frunzele purtate de uragan ale celeilalte, îmi electrizau la mazim sinapsele, coardele vocale, așternând în fața ochilor imaginea unei mulțimi ce susține frenetic o formație pop-rock în plină acțiune sau imaginea perechei ce face piața într-o dimineață dulce de primăvară unde ea plătește pentru chilul de mere de la piață(Vama Veche V.S.T.). Aceasta explică apariția într-una din bucătăriile din Dubai a unei noi specialități de paste: The Creamy Sheryl-Bianca Pasta, cu spaghetini.
Se zice că uneori e bine să mai slăbești piciorul pe accelerație și să o mai faci pe niznaiul sau să o faci pe copilul. Semnez ultima pagină din Oscar Wilde, înscriind data în care am terminat de citit romanul acestui și echipat cu impresiile romanului Un Yankeu la Curtea regelui Artur, mă las pradei aventurii piciului lui Mark Twain, cel mai bun prieten al lui Tom Sawer, junele Huckellberry Finn. Text ce abună în arhaisme, expresii tipice începutului de secol XIX, într-o Federație Americană în care negrii sunt bunuri de vâzare iar escrocii fac averi uimitoare ori termină în ștreangul justiției. 

WONDERLAND a place of the dream, succes and happyness, your place to be in!!!

Wonderland este un concept în plin proces de constituire, care își propune dezvoltarea aclităților și abilităților individului de a se realiza deplin în viață. Termenul de a fi împlinit deși este ambiguu, și este definit de fiecare persoană în parte într-o manieră cu totul și cu totul deosebită, însă unele caracteristice se repeta la biss de-a lungul istoriei până în prezent. Începând de la oamenii peșterilor și ajungând la omul epocii informaționale, absolut toți au râvnit la un confort personal satisfăcător și decent, au armonizat balanța emoțională și construind binele personal au contribuit la propășirea celor mai oropsiți.
Într-o lume tot mai poluată mediatic, anumite seturi de cunoștințe și aptitudini înăscute, dobândite și cultivate pot contribui la relansarea unei producții cinematografice de succes în care regizorul și actorul principal ești chiar tu însuți.
Fiecare om merită o a doua șansă, merită să primească susținere și încurajare pentru ca visul cel mai frumos al copilăriei să prindă contur și să-l călăuzească în drumul său spre cuceriririea fericirii, căci acel care dăruiește este persoana care dobândește cu adevărat cel mai mult. 
Potrivit statisticilor proiectele de dezvolatare personală de popularizare a succesului și a istoriilor de reușită au căpătat o amploare tot mai mare în Occident, schimbând destinul a milioane de oameni. Libertatea exprimării și toate avantajele oferite de sistemul democratic de organizare a unui stat modern, trebuie canalizate în folosul fiecărui cetățean în parte. Fiecare guvernant urmărește consolidarea bazelor economice și a bunăstării statului pe care îl conduce, cel puțin în teorie, menirea mijloacelor de informare în masă și al organizațiilor non-guvernamentale pe lângă multe altele este și acela de a oferi societății mai multe opțiuni și modele bazate pe valori general umane, menite să creeze o armonie socială, o comunitate activă, omogenă, în care fiecare individ să fie conștient importanța sa, in procesul guvernării și a transformărilor social-economice a comunității și a tării în care locuiește.
Mulți tineri îi admiră pe artiștii pop-rock, sportivii de performanță, oamenii de afaceri celebri, politicieni harismatici dar puțin și-au pus temeinic întrebarea cum au reușit și ce este de făcut în plan concret pentru a ajunge asemenea lor. Totul este posibil, chiar și demonatrea clișeelor și limiteleor de percepție impuse sau autoimpuse sunt primele trepte ce duc la piedestalul oamenilor celebri. Asociind celebritatea și succesul cu valoarea și meritocrația și nicidecum cu snobismul și parvenirea de orice natură sau culoare.

Într-o prezentare a Tedx Chișinău, Octavian Țîcu, fost sportiv de performanță și profesor de  istorie cu o pregătire intelectuală solidă, susținea că sportul este un domeniu de activitate în care invinge meritocrația și care oglindește în mare mentalitate și starea de spirit a unei societăți și a unei țări în ansamblu.
https://www.youtube.com/watch?v=l4GCPKjI-pw  
Cred că practicare sportului este nu doar o modalitate de a fortifica sănătatea, dar și o întreaga filosofie de viață, o șansă nesperată a unor tineri excepționali din punct de vedere fizic, dar și o soluție a mai multor probleme de ordin social, așa cum ar fi rata înaltă a fumătorilor și a consumului de aclool în rândul tinerilor. Popularizarea sporturilor în masele largi prin campanii sociale susținute sunt doar unele măsuri care vor aduce roadele sale în plan mediu și îndelungat. Cel mai elecvent exemplu sunt statele occidentale în care fotbalul, basketul, luptele libere, boxul și alte activități sportive instituționalizate, având un sistem de management sofisticat au făcut posibile valorificarea unor talente precum cele ale lui Samuel Eto, Roberto Carlor, Leonel Messi, Cesc Fabregas, Cristiano Ronaldo și mulți alții.
 Marile idei sunt acela care au schimbat fața omenirii și adevăratele valori și nicidecum tonele de aur, argint și nestemate importate angro din coloniile de peste mări. Ideile frumoase, organizarea temeinica a acțiunilor a volutarilor și a profesioniștilor pe segmentele necesare promovării acestor concepte, mult, foarte multă muncă și perseverență sunt elementele cheie menite să încunueze aceste proiecte cu succes, iar fața societății moldovenești se va transforma profund. Ne mândrim cu ospitalitatea noastră, bucătăria tradițională, cramele subterane, locurile pitorești și într-un viitor nu prea îndepărtat cu tot mai mulți oameni născuți și crescuți în Molova care au devenit celebri pe toate meridianele micuței noastre Terra.