Negustorul de nimicuri esentiale au pelerinajul in lumea cartilor citite in ultima vreme

Este nevoie de a rabdare, vointa si mult curaj pentru a citi o carte ce depaseste 6-900 de pagini. Desi nu aveam intentia sa ma laud am pacurs cu toate acestea slava cerului cateva de asttfel de carti. Andrei mi-a luat-o inainte cu aceasta ideie creand o pagina pe FB cu pe acesta tema "cartile mele", bravo amice! Ma gandeam undeva sa imi notez pentru viitor cartile pe care le/am parcur in acest an destul de plin de literatura, carti bune, istorioare si destine interesante care mi/au imbogatit fara indoiala imaginatia si vocabularul.  Din cate au putut remarca unii prieteni ce/mi urmaresc viata virtuala la moment citesc cartea lui Kiyosaki, Tata bogat, tata sarac, o carte despre educatia financiara si care prezinta factorii determinanti de ordin psihologic si social ce imparte omenirea in oameni saraci si cei cu avere. am deja vreo 6 pagi de note la care voi reveni cu siguranta la momentul si la locul potrivit;

Cartea lunii noiembrie: E. Hoffman, Elixirele diavolului, un roman despre un tanar calugar care trece prin multe intamplari manat de fortele infernului si ocrotit de pronia divina, un roman care pune fata in fata celel doua tipuri de vietuire, viata monahala inchinata slujirii divinitatii si a binelui aproapelui sau viata laica plina de ispite si patimi ce nimicesc deopotriva sufletul si trupul;
Cartea lunii noiembrie2: Masterul si Margarita scrisa de Bulgakov, am auzit multe povestindu-se despre aceastasta carte, plus niste prieteni mai noi mi/au povestit cateva fragmente care m-au intrigat, Behemot, Maestrul, Margarita, Profesorul Woland, Azazelo dar mai alesc Koroviev/Fagotto va vor tine compania intr-o istorioara care pe alocuri va va increti pielea ca la gaina, va va pune sa va ganditi si sa redescoperiti unele sensuri eterne ale firii umane si va va descreti fruntile, provocandu/va un surs dulce in coltul buzelor. Recomandata de M'Cerga
Cartea lunii octombrie, luna in care am inceput sa lecturez mai serios a fost nici mai mult nici mai putin Paulo Coelho, Unsprezece minute, mi-au placut atat de mult anumite pasaje incat nu am rezitat ispitei si am postat cateva fragmente din roman pe FB si ODN. Comerciala? Da! Simplista? Poate. Interesanta? Cu siguranta... Recomandata de M'Cerga
Carte lunii septembrie-nefinalizata, Singur in lanul de secara, in engleza the Catcher in the rye scrisa de J. D. Salinger, este povestea unui adolescent din primul deceniu de dupa al doilea razboi mondial si introduce cititorul in lumea adolescentului etern, in care se pot recunoaste multi la un moment dat in ganduri si framantarile interioare. Recomandata de M'Cerga. Lecturi frumoase si utile tuturor!!!! si nu uitati niciodata nu e prea tarziu cine ai putea fi spunea foarte frumos George Eliot!!!

Cum poate suna o felicitare la ziua ta de nashtere

cum poate suna o feliocitare de la multi ani, banal, urare de baini, sanaate masina iubire, succes in toate, dar cu poate suna o felicitare din partea unui frate, din partea unei mame sau din partea unei surori, eu am ramas ravasit de cuvintele ei, vedeti si doi si dati/va cu parerea despre @El special one@ care mia scris aceste randuri: detossssssss te-as fi sunat cu drag!!! insa crede-ma am baut in cinstea ta in seara asta! esti unicul si scumpul meu frate, ma mandresc cu tine si te iubesc enorm!!!
nu se rezuma totul la sunat; tu esti in sufletul si gandul meu mereu!
esti toot ce am mai scump pe lume, tu si mama! esti parte din mine. din existenta mea!
eu iti urez ca anul care s-a adaugat in calendarul tau si te-a facut mai matur sa iti aduca intelepciune si rabdare!
nimic in viata nu se da usor, oamenilor ca noi bratan li se da totul de 2 ori mai greu! insa noi, detka suntem inzestrati cu intelect si mandrie, ceea ce nu toti vor cunoaste indiferent de facultatile vietii.
Noi suntem oameni simpli si iubitori, ssuntem veniti pe pamant pentru a le arata altora ce inseamna iubire de sine si de cei din jur, suntem trimisii lui Dumnezeu pentru a deschide inime si suflete, pentru a arata ca nu exista nimic mai scump si mai valoros in lume decat dragostea de aproapele tau.

Bratan, sange din sangele meu, tu esti tot ce mi-as fi putut dori mai mult de la viata, esti bucatica din mine si partea mea buna, esti acea baza a existentei mele care ma face sa fiu mai buna si mai iubitoare cu cei din jur.

Multumesc lui Dumnezeu ca te am si te voi avea mereu aprape, indiferent de distanta si de greutati eu voi fi acolo pentru tine, iar tu pentru mine!

Te iubesc enorm! si tot ce imi doresc mai mult de la viata, este sa te am aproape atatea zile cat voi fi pe acest pamant! atatea zile cat sa imi vad nepotii crescand si sa bem pentru vietile noaste scurte, zic eu ... IMPREUNA!

ai grija de tine! pentru mine si maman, sunt o sora de kkt ca nu am sunat... insa cred eu sincer ca ceea ce am scris mai sus sterge orice frustrare vizavi acel apel piedut!

Love you bro,
Your beloved sister,
Cristina
Today
bai rautate
cand soarele apune
si tot ce ai in gand se-aseaza
pe raze si pe luna
un singur gand tresare,
o viata scurta avem
o inima si-un gand
o simpla alinare
o vorba si-un rand...
totul din jur dispare,
ramanem doar noi doi
un frate si o sora
un suflet pentru doi
iubirea se masoara,
alinte-mi al meu rand
cu existenta pura
si cu al tau alint!
Desi durere-ai mare
si drumul lung apare
Doar tu iubite frate,
esti tot ce am mai scump pe acest pamanat!

Alegerile pe care le facem...

Este trecut de mizul nopţii şi au mai rămas potrivit calendarului maya înca doua zile şi sa terminat cu totul. Lumea împărţită în două grupuri antagoniste ce fac băşcălie unii de alţii, pare mai mult ca nici o dată un bâlci grotesc în care viermii se târăscă de la o zi la alta, rechinii înghit alţi peşti, sirenele năucesc marinarii în căutarea fericirii strivindu-le visurile de pietrele unei realităţi cenuşii... La oră târzie în noapte întreb unde eşti muză cu chip suav şi respiraţie caldă, rază de soare şi somn dulce, unde eşti tu tihna dupamiezeleor de vară şi curcubeul de după furtună care impacă cele trei stihii cerul, văzduhul şi pământul. Alegerile în viaţă sunt nişte virgule, semne de suspensie sau două puncte gemene după care urmează acel ceva care ne apropie cu viteza halucinantă de idealul şi visul nostru sau ne îndepărtează irezistibil de acel "vreau să devin când am sa fiu mare..." Cel mai greu este să trăieştu cu alegerile făcute, o zice unul din personajele filmului din 2012 The Words. Eşti ceea ce citeşti, ce spui şi ceea ce gândeşti, cogito ergo sum spunea proverbul latin, adevăr ce respiră prospeţime şi viaţă după atâta amar de vreme. Schimbarea pe care o bună parte din pietonii de sub soare o caută, o descoperă şi o folosesc cu îi taie capul uitând uneori că totul porneşte din inimă, din sufletul tău zbuciumat de îndoili şi ros de cariile incertitudinii. Mări, oceane, megapolisurile sau întinsele păduri ecuatoriale nu pot ascunde fantoma de care încerci să te ascunzi.
Ce este succesul pentru tine dragă cititorule? Faima, banii, luxul, recunoaşterea individului ca primus inter pares, posibil toate acestea şi ceva în plus. Un om la naştere este ca o buerete care este într-o formare continuă este ca un castel pe vîrf de munte ce înfruntă itemperiile naturii. Are un fundament solid ridicat cu lacrimi şi sânge, ziduri înalte ce au menirea de a proteja dragostea, familia şi lucrurile cele mai sensibile şi citadelă, sfânta sfintelor, locul regăsirilor şi statul major al deciziilor capitale. Dacă şi marele Platon, cărturarul mărturisea într-un moment de deznădejde ştiu că nu ştiu nimic, căci finitulnu poate cuprinde infinitul, cu atât mai sfidătoare este această realitate omului contemporan ultra tehnologizat cu IPhonuri, tablete, camere video şi foto, calculatoare şi alte gadgeturi sofisticate. Cred că omul de succes este persoana care este împăcată cu sine înăşi, conştientă de calităţile şi limitele sale, care area capacitatea de a îndrepta toate puterile sale creative şi volitive într-o singură direcţie, un punct o linie îngustă dar fixă, o cărare care duce spre triumful până şi dincolo de mormânt. Aşa cum toate basmele populare au şi antieroi, "omul roşu", "spânul lui Harap Alb" sau balaurul din tufişul de măcieş de pe marginea cărării noastre este invidia, mândri şi disperarea. Pentru aceşti luptători de guerrillă am şi un mesaj crengian "paşol certi na turbincu"!!!

Democraţia este societateaîn care interesul individual primează celui de grup, cel puţin astfel o arată acest regim politic în Europa postcomunistă. Fie eşti membrul grupului, liderul ei sau Chuck Norris care înfruntă toate de unul singur, opţiunea de cele mai multe ori îţi este impusă. Dacă magnetul atrage metalul cu certitudine aurul la aur trage iar "gadkii utionok" de acii va fi răsfăţatul sorţii puţin mai departe la vecini sau în celălalt colţ al lumii. Incoerenţă, repetiţie şi exprimare ecliptică astea-s vadurile tulbure în care-şi caută peştişorul de aur o dreaptă pentru rugăciuni şi mântuire şi o stângă-cronos ce devorează clipele pentru deliciul propriu minut cu minut...

KBW(Khalid bin al Waleed)

Uite că au trecut şi cele trei luni de toamna petrecute cum necum în deşert. Frunzele copacilor din jurul giganticei Burj Khalifa au căpătat o nuanţă aurie roşietică, a început sezonul primblărilor(afară dar şi a shoppingului) iar ploaia care a spălat trotuarele urbei de sticlă şi beton, inundând jumate din cladirile din zonă a anunţat solemn începutul iernii. Gaşca "Paţanilor din Deira" s-a destrămat pe neaşteptate la sfârşitul lunii octombrie, când tunisieni şi egiptenii din apartamentul 504 de lângă Clock Tower s-au dezmeticit că au diparut undeva lumina civilizaţiei europeane din odaia de alături. Camera era goală, paturile strânse, măsuţa pentru jurnale, covoraşul verde de la Ekeya, plita electrică şi nargileaua, fierul şi suportul de călcat, hainele şi toate mărunţisurile ce ne-au prins bine bucata asta de vreme, au fost împachetate şi duse la o noua adresa. Avioanele decolau şi aterizau cu aceiaşi frecvenţă, făcând întreaga clădire să vibreze iar pereţii ce au aşteptat o lună întreagă tencuitorii se holbau la mine ameninţător în timp ce îmi strângeam ultimele boarfe. Dulapurile cu mânerile rupte, balconul microscopic îndesat cu cărţi şi alte vechituri, carnizurile cu perdele înegrite de soare şi colb îşi luau rămas bun de la mine într-o tăcere mormântală. Povestea merge mai departe, iar a doua zi un taxi, târse-i cu chiu cu vai geamantanele şi sacoşele pânâ-n portbagajul automobilului care a provocat un ambuteiaj în timp ce aştepta zestrea unui moldovean. Pakistani, întreb eu? Pakistani, îmi răspunde şoferu în timp ce execută încă o curbă în direcţia Khalid bin al Waleed Metro Station, noua mea locaţie pentru cel puţin o lună de acum ăncolo. Mă grăbeam să ajung mai repede căci întarziam la servici, aşa că primul meu contact cu deja "colegi de camera" a fost scurt şi la obiect, Ivan Maldavan, novîi vaş sojiteli, vsem privet, uvidimsea vecerom(trebuie să spun că mă mutasem într-uin apartament cu vreo 9 chirghizi, adică oamenii care trăiesc în Kîrgîstan).
Elanul primelor împresii legate de experienţa mea arabă s-au mai temperat, am început să fac puţin sport, alergând vreo 6 kilometri zilnic de-a lungul canalului de la Old Souk până la staţia de transport fluvial Al Seef, consulatul american iar de acolo o iau spre casă. În aceste ieşiri sănătoase în oraş, alerg nu totdeauna prin cele mai salubre locuri, undeva yace un tomberon supraîncărcat rasturnat de vreun miştocar asiatic, vitrinele lunimoase, chiciuri arhitecturale şi nu numai, maşini, trafic infernal, instalagii de irigare ce readuc viaţă gazoanelor sau tufărilor de pe marginile drumului.   

Scrisori din Emirate...n...

Am aşteptat cu înfrugurare să vină zilele libere după două săptămâni de muncă peste program, somn puţin şi stresul provocat de nesiguranţa zilei de mâine, adică unde voi stat de la întâi noiembrie. Am renunţat să îmi tocmesc un plan de ucis timpul duminică şi luni, uneori emai bine să te laşi dus de val. După ce ma văzut filmuleţul despre Dubai am hotărât să văd cu ochii mei portul ăn care se aduc mătăsurile şi de unde pleacă ceaiul şi alte mărfuri în ţările orientului mijlociu şi îndepărtat. Nu departe de staţia de Metro Al Ras sunt ancorate o mulţime de corăbioare de mic tonaj, contruite din lemn, cu o structură rudimentară dar care înfruntă cu mult curaj şi zel furtunile din Golful Persic. Un căpitan de vas mă întreabă în timp ce făceam câteva poze unei nave dacă nu am drum cumva până în Iran. Papai Marinarul:"Nu-ţi fă griji, vasul e sigur are atâtea şi atâtea tone,un motor cu o capacitate de n sute cai putere şi un număr potrivit de cilindri. Drumul e sigur, durează doar trei zile, la intervale de trei ore sunăm la dispecerat şi chiar dacă nu avem tehnică prea sofisticată la bord GPS-ul este totuşi nelipsit. Aşadar dacă te hotărăşti de un sejur maritim eşti binevenit la bordul vasului meu". Cabina căpiatnului ca şi vasul toate din lemn, cu sîrmele pe care se usucă hainele echipajului şi neorânduiala plină de pace de la bordul vaslui care avea la bord vreo 5 tone de ceai din Şri Lanka, m-au îngândurat, ar fi şi asta una din ideile ce merită să le adaug la Bucket Listul de Dubai. Construirea canalului ce uneşte oraşul cu Golful Persic (The Creek) a fost un moment crucial pentru dezvoltarea comunităţii din această zonă aridă.
Am traversat cu barca canalul şi am ajuns la cel mai vechi târg de mătase(are în jur de 60 de ani, cam pe aici). Este amenajat frumos, cu inscipţii şi denumirea firmelor dasupra fiecărei prăvălii, scrie în arabă şi în latină. Aici găseşti pânzeturi, haine, încălţăminte, suveniruri, bunuri ce pot fi luat la bucată şi în cantităţi cevamai mari(panzeturile şi mătăsurile). Old Souk este flancat într-o parte de un templu indian a comunităţii hinduse. Dumnezeu nu ne-a dat creieri şi judecată ca să credem şi să nu cercetăm, aşa că m-am descălţat şi am intrat să văd ce-i acolo. Un coleg de la Cheesecake mi-a arătat locul unde trebuie să mă descalţ, m-am spălat pe mâini şi urcăm împreună scările în templu. Înăuntru nimic ieşit din comun, sfânta sfintelor unde ard câteva candele şi mai multe imagini cu zeii hinduşi între care o imabine cu o treime interesantă: un bărbat frumos cu pielea albastră, un copilaş cu faţă de elefant şi o zeiţă deo frumuseţe şi senzualitate divină, dacă nu greşesc Shiva. Mai mulţi credincioşi pe acolo în genunchi ridicau rugăciuni, alţii aduceau ofrande în timp ce am urcat la alt etaj unde la intrare ne-am acoperit capul. În această încăpere am văzut desene cu zei pe pereţi, un fel de altar şi un cor care cântau o melodie suavă dar ritmică folisnd un fel de acordeon şi tobe dintr-astea orientale. Ieşind de acolo gustăm nişte pâine cu un fel de gem dat de omul de la ieşire. Trec pe lângă o moscheie şi ajung la o cetate, care am aflat că este de fapt muzeul oraşului, şi-am zis dă să intru că cine ştie dacă mai ajung altădată pe aici.

 Muzeul nici mare nici mic, frumos şi cam atât. Comentarii:Mi-au placut figurinele de ceară, negustorii de diamante, elevii care sunt întruiţi de un prof cu băţul în mână, duduile toate acoperite din cap până-n picioare, chiar şi fata care aduce apă. Fac o baie de mulţime şi mă tot târguiesc cu unii cu alţii ba pentru un ceas, ba pentru un mobil, ca să ajung la un moment dat să îmi propună cineva un Samsung Galaxi S3 parcă cu vreo 300 de AED(cel mai probabil era şterpelit de pe undeva), cum eram gata să dau lovitura sau ţeapa săptămânii s-a apropiat omul în alb şi mi-a spus să nu-l iau şi a început să-l ameninţe pe bişniţar că va chema poliţia. Răsfoiesc de vreo două luni cartea lui Salinger, De veghe în lanul de secară şi azi m-am hotărât să-i fac felul chiar dacă-i în engleză. Pustiul teribilist are aere şi pretenţii de om cu gărgăuni şi experienţă trăieşte într-o lume cu pisălogi, coşuroşi, băieţi musculoşi şi atât, fete frumoase, seci şi acţionând totalmente împotriva rasţiunii. O lume a unui adolescent, pe care o descopăr pe ritmurile trupei româneşti Travka, iar din când în când mai iau o gură de mountain DEW şi-un Winston. Am aruncat nişte poze pe fb, am recapitulat weekendul şi aproape-am citit o carte nouă, înseamnă că pot începe cu brio noua săptămână de lucru.

11 minute şi o bere

Am citit săptămâna trecută cărţulia lui Paulo Coelho cu acest nume şi mi-am dat seama(m-am convins mai bine spus de ceea ce ştiam) ca fiecare om luat în parte trăieşte într-o lume paralelă cu vecinul de bloc, femeia din pat sau băiatul care taie iarba din faţa casei. Ieri am făcut o baie scurtă într-o furtună de nisip, am văzut golful persic şi stelele de după norii de praf prin latul unei sticle de beri australiane iar azi am trecut pe la Copacabana din împrejurimi, cu muzică live, biliardul de cinci lei bronat pe toată seara de un grup de induşi şi cel mai important lucru întreg barul era înţesat de o mulţime de fuste cu mâncărimi mercantile, care scanau clentela pe sup(t) sprâncenele fake, lungi şi ondulate. Din senin m-am dezmeticit alături cu un video blogger, care foloseşte camera de filmat a unui telefon cu îndemânarea lui James Cameron(Jora Videocameră).
Bem o cafeluţă la un restaurant rusesc şi aflu că aplicarea tatuajelor prin părţile astea este ilegală, dar ciuvacii cu ochi înguşti îţi pot trage-o tatuirovcă de toată frumuseţea comod, repede şi calitativ în una din camerele lor înţesate de hamacuri. Iubirea doare şi dacă îi mai dai şi un fum sau oleacă de clei îţi duce lama la gât, caz real, aşa că mai uşurel cu subsatanţele chimice şi femeile, toate sunt bune de consumat în ordinea prescrisă de doctor House:)
Cu un picior în stradă şi cu geamantanul gata pentru a schimba destinaţia de trai închei ziua cu zâmbetul pe buze şi gândul la "rrrrrrrrrăutăţi, rele, rele, dar buneeee". Somn uşor urez tuturor midle east, bună dimineaţa Kamceatka, închei cu aceea că burţii trebuie să-i dăm de mâncare, trupului trup şi fiecăruia ceea ce merită sau ceea ce bunul şimţ şi cerebelul socoate de cuviinţă.Oraşul e pustiu, se apropie dimineaţă şi în timp ce muncitorii îşi beau cafeaua şi înghit orezul condimentat, picături de apă se preling pe oglinzile duşurilor din camerele de "masaj" iar taxiurile duc felinele de noapte, muncite sau dezamăgite pe la culcuşurile lor. Cineva bate ultimele cărţi iar specialistele ghicesc ce timp va fi mâine în funcţie de metablismul persoanei de alături.Până la urmă vă întreb totul şi toate se învârt în jurul soarelui sa a celor 11 minute, este întrebarea la care eşti liber să te gândeşti şi să îţi reevaluezi faptele idealurile şi scopurile de moment sau de durată.

Toamna se numără cămilele

În fiecare toamnă gospodarii şi gosapodinile din satele Moldovei muncesc de zor pentru a aduna ceea ce a dat bunul Dumnezeu să crească, să se coacă şi să fie bun de "secerat". De aceea anume toamnele la noi începe perioada nunţilor, a hramurilor unde din neglijenţă sau din neatgenţie mai sunt concepuţi nişte contribuabili moldoveni, mai sunt aplicate vreo patru cinci vânătăi sau sunt extraşi câţiva dinţi dintr-o singură lovitură zdravănă de măciucă. În fine aşa cum lumina şi întunericul alterează, noi revenim la cămilele noastre, vapoarele pustiurilor şi sursa de existenţi şi comerţ a oamenilor din deşert. Dacă veni vorba despre toamnă, hramuri şi alte chestiuni legate de aceasta frumoasă parte a anului, octombrie a început în forţă în Emiratele Arabe Unite. Acesta pentru că în primele două săptămâni aici au concertat Nelly, Craig David, 50 de Cenţi, Ienrique Iglesias şi da vezi Doamne nu se putea şi fără vreun rus, turiştii de pe ambele maluri ale Uralului şi nunumai ei au fredonat cu Timati "super hitul" sezonului "Davai Dosvidanya". Asta a fost informaţia de aperetiv(dacă ajungeţi pe la Cizkex vă recomand burgăraşii prăjiţi la marginea drumului de tadjicii din Nepal până-n Sri Lanka(Road Slide Sliders). Ziua lasă loc nopţii şi iarăşi închei o zi de muncă. Aştept vreo două ore pornirea carliftului spre Deira Clock Tower, mai citesc câteva pagini din Hemingway(A avea şi a nu avea) şi tot drumul petrec în Nepaly Galaxy pe ritmuri de basuri şi instrumente populare indiene(1. cei mai mulţi pasageri sunt nepalezi, 2. carliftul nostru are denumirea nostalgică Galaxy iar toţi şoferii sunt pakistanezi). Când ajung acasă îi găsesc pe paţanii din Deira preocupaţi de chestii, variante, poate se organizează ceva în seara asta. În Moldova Piaţa Marii Adunări era plină de lume deşi frigul şi ploaia au stricat planurile multora de a petrece hramul la natură, iar lângă Burj Khalifa sfârâie colţunaşii cu carne şi ce mai trebuie completează peisajul. Dacă spunea cineva că este imposibil să trăieşi paralel în mai multe locuri eu zic că greaşea într-o anunită măsură deoarece citind ştirile, ascultând radioul sau comunicând cu oamenii din mai multa capitale(Serebrenîi Dojdi Moscova, Radio Guerrilla Bucureşti, PublikaTv sau Europa Liberă, etc) poţi şi în temă cu noutăţile şi mijmaşurile ce au loc la câteva mii de kilometri depărtare(totul însă este relativ). Nu am terminat de degustat vinul la Moldexpo, că în Dubai au sosit sărbătorile islamice în care Mall-urile şi alte instituţii de agrement lucrează 24 de ore din 24.  Oraşul este împânzit cu luminiţe şi instripţia Eid in Dubai care înseamnă potrivit wikipedia Aid al-Ad'ha sărbătoarea sacrificiului, care celebrează sfârșitul hajj, pelerinajul la Mecca și și sacrificiul lui Ibrahim din muntele Arafat). Toată această perioadă au loc diferite activităţi cultural distractive, flashmoburi şi multe altele. Cineva numără l salari banii pentru a-i trimite acasă, pentru a-i distribui proporţional pentru luna ce abia începe, iar alţii pentru a mai adăuga vreo patru rânduri de boarfe, flintifliuşcuri sau un Desert saffary, nu de alta dar a merge călare pe o cămilă şi a le număra pe toate nu e chiar aşa de uşor de făcut la Drochia, Bălţi, Cahul sau Chişinău. Cineva va continua să numere toată viaţa bobocii în timp ce alţii vor număra cămilele la propriu sau la figurat, după care vor trece la elefanţi, gheparţi sau canguri, astfel Dubaiul nu apare ca destinaţia finală ci ca o uşă spre noi orizonturi georgafice şi de realizare, este doar o conexiune de tren în care fiecare decide pentru sine de a merge mai departe sau a ieşi la prima staţie.

Semiluna se ridica în apusul oriental

Timp de mai multe zile mă tot gândeam să postez ceva pe blog. Ocupaţie ingrată, condamnată de unii şi luată în zeflemea de alţii. Aici nu fac nici literatura şi nici vreun soi de spovedanie pentru al de pierde vara din spaţiul electonic. Scriu pentru mine şi pentru cei care gandesc undeva într-un moment sau altul al vieţii pe aceeiaşi lungime de undă. Şi iată că s-a înserat în Deira, unul din cartierele numeroase din Dubai, capitala shopingului mondial şi a luxului ce convieţuieşte agresiv cu mizeria şi sărăcia a muncitorilor, care fac să răsară noi mall-uri, clădiri azurii şi buticuri sclipitoare. Încă de la Chişinău aflasem că aici, pentru a putea aduna bani trebuie să împarţi multe locuri(verbul share este o componentă inalienabilă pentru fiecare nou venit pe aceste meleaguri). Fiecare împarte aceaşi cameră de locuit 4-6 inşi instalaţi regulamentar în paturi supraetajate într-o cameră de trei pe patru, baia şi bucătăria comună unde din când în când se intersecteză cele cinci continente şi fără doar şi poate transportul în comun. Cea mai eficientă modalitate de a economisi banii pe transport este carliftul, un fel de abonament lunar la unul din microbuzele particulare, care te duc şi te aduc de la muncă. Faptul că perioada de aşteptare este cam lungă şi pasageri mai întârzie sistematic la serviciu sunt fleacuri pe lângă inepuizabilul schimb cultural, continuu şi multicolor care are loc zilnic pe cele patru roţi între patru geamuri aburite de aerul condiţionat. Aşa de exemplu am aflat o groază de lucruri despre Nepal, ţara în care Dumnezeu a binevoit să instaleze cel mai înal vârf muntos, Everestul himalayan.

În afară de jungla plină de tigri, leoparzi, şerpi şi alte vietăţi, turistul poate savura în tihnă o primblare pe elefantul condus de un nepalez mititel, care face parte dintr-o breasla ce transmite secretul merseriei din tată în fiu timp de secole. În afara naturii, aici mă refer la plante şi animale, oamenii din Nepal mi-au părut interesanţi datorită faptului cum gândesc şi cum se comportă cu oamenii străini, cel puţin până acum am dat doar peste omuleţi tare de treabă(da, eram să uit domnişoara host din ţara respectivă este o perlă ce împodobeşte alături de alte splendori bălăi şi mai bronzate intrarea din Cheesechex). Amatorii de body jumping îşi pot lua porţia de adrenalină sărind în gol de pe unul din podurile din junglele nepaleze, una din atracţiile turistice cele mai însemnate din regiune. Pentru a scurta ideia ce ţine de Nepal, trebuie să mai adaug că au o grămadă de zei, adica forme variate ale divinităţii supreme şi ţara e presurată cu temple. Economia şi viaţa politică pe acolo urmează un curs şi mai încurcat decât a ţărişoarei noastre dintre râuri. Acum când scriu rândurile astea aud cum decolează şi aterizează avioanele de la aeroportul internaţional Dubai. Luna dispare încet în norii de praf sau mai bine zis după clădirile din sptale case pentru a lăsă loc soarelui care pe la ora 6 va trimite razele  sale orbitoare prin balcon evitând termopanele exact în perna care îmi acoperă capşeanul. Cele două ture de rugăciune arabă care au umplut periferia raionului de ecouri solemn melancolice lasă loc zăpuşelii şi forfotei mulţimii multinaţionale pornită la serviciu. Un meci de hokey în scop caritabil, mici cumpărturi, jacuzi, bere şi vizita prietenilor din penthouse rezumă ziua de miercuri zece octombrie 2012. şi totuşi pita din brutăria pakistaneză de un dirham e tare gustoasă şi fierbinte, după o săptămână întreage de cizkexuri.

Oameni şi locuri dragi

Cine şi ce dă sens şi culoare vieţii unui om, casa, patul, parcul prin care trece zilnic obosit după o zi de muncă încărcată cu un şef dement, asfatul plin de gropi şi băltoacele de jumate de metru de pe strada Munceşti după ploaie, becul din bucătăria în care înfuleci ouăle arse şi ceaiul fără de zahăr sau altceva? Mâinile, picioarele, minte ne dao mobilitatea fizică şi psihică de a exploata ceea ce simţurile percep drept frumos, tentant, gustos sau demn de dorit pe drept sau pe nedrept. Fiecare zi petrecută într-un grup de oameni într-un mediu oarecare are menire schimba o experienţă cu o ăncărcătură sentimentală şi psihologică diferită. Într-un fel ne simţim în clasa întâi, alfel la primul sărut, la prima discotecă după ce trezeşti a doua zi întrun pat străin cu o domnişoară, serviciu, familia, nunta primilor prieteni şi lista continuă la infinit. Omul sfinşeşte locul şi orinude s-ar duce cu el duce în spate păcatele şi virtuţile sale pe care le împarte cu oameii din jur. În acest marazm de cuvinte şi vorbăraie goală un prieten parafrazând un cântec al trupei Gradusî îmi reamintea că în pofida tuturor şi a toate suntem propriii regizori şi actorii principali ai filmului nostru şi peste tot şi toate omul este nelimitat în esenţă, faptul unde ajunge depinde numai de propriile lui opţiuni sau curajul de a înfrunta noul sau ceea ce depăşeşte propriile concepte şi principii ce variază de la caz la caz. Cred că fiecare clipă este cea mai frumoasă în momentul în care o trăim, ca mai apoi să se transforme într-o amintire, trecut, vis, nimic, un punctul de refugiu. Oamenii din jurul nostru sunt cred cea mai însemnată realitate care aruncă la nimereală culorile pe pânza ce rulează fără răgaz spre finalul "năstruşnic" dintre patru scânduri şi doi metri de pământ. Parcul cu mici şi bere, acordurile din amurguri, primblările în serile cu salcâm ânflorit tot şi toate valorează infinit datorită locului şi a ssufletelor ce ţi-au împărtăşit acelaşi emoţii, gânduri şi frîmântări interioare. Rutina este ghilotina vieţii şi cătuşele redescoperirii farmecului de a trăi, aşa că noutatea şi provocările în viaţă sunt ceimai buni prieteni pe care îi avem pentru a descoperi în esenţă plenitudinea artei de a trăi viaţa, a trăi nu a supravieţui sau a subzista, de acea fiecare om are mereu să aibă în jurul sau un suflet înţelegător....Cred că îi aveţi fiecare, dacă nu da-ţi-mi add pe facebook şi schimbăm situaţia în ghini:)

Întâlniri imposibile

Omul este o fiinţă socială şi doar interacţionând cu alţii creşte, se dezvoltă şi se afirmă ca individ şi personalitate. Şi tot acest calambur începe mereu la infinit cu situaţia care poartă generic numele  de întâlnire. Din moment ce maşina timpului care din câte cunosc nu s-a inventat, nu poate să ni-i adune la un loc la un pahar de vorbă pe Napoleon, Aristotel, Curt Cobain sau Matta Hari, ce-ar fi să ne închipuim că teoria relativităţii trasă de păr ar organiza o procesiune bahică punându-i faţă în faţă pe unii din aceşti piloni ai istoriei umane şi eu, tu sau colegul care nu achită taxa la troleu. Pe de o parte, tu, omul viitorului dotat cu I Phone5, cameră video, laptop şi alte gadgeturi şi accesorii moderne şi grupul de omuleţi ce şi-au lasat aprenta în istorie incărcaţi cu epoleţi, bijuterii sau având garderobe ce variază de la costumul lui Adam şi Eva la toaletele elegante ale antichităţii sau a galantelor articole vestimentare de la începutul secolului douăzeci.
Într-o după amiază târzie când soarele îşi făcea bagajele pentru a primi viza turistică pentru altă emisferă a globului, un coctail molotov şi un fum de iarbă au dedublat realitatea transformând luxoasa peşteră de patru scoici de mare în templul confesiunilor sau pub-ului întâlnirilor schimbătoare de viaţă. Generali şi scriiitori cu pana ascuţită, hetaire şi regine ale scenei, muzicanţi şi ghicitori în stele, tot ce nu este banal, plagiat sau plicticos, oameni de caracter, talent şi inspiraţie s-au dezmeticit dintr-o dată în alt loc, alături de oameni ciudaţi, iar toate aceastea din simplul motiv că fiecare în parte şi fiecare deopotrivă este mărturia vie că imposibilul este doar una din treptele ce poti fi depăşite în calea spre perfecţiune...

va urma...

Dubai mai mult decât o provocare

Dubaiul este unul din cele mai bogat şi prosper stat din Emiratele Arabe Unite. Milioanele de turişti de cin aici anual sunt astaşi de capodoperele arhitecturii contemporane, de parcurile de distracţie şi de nenumăratele buticuri din mall-urile numeroase din capitală. Într-un oraş ce niciodată nu doarme locuiesc filipinezi, hinduşi, pakistanezi şi alte naţii ce oferă acestui loc o imagine cosmopolită. Timpul are mienirea a schimba actorii iar piesa rămâne aceeaşi, asemeni cruciaţilor, care căutau în orient mântuirea, gloria şi înavuţirea, sutele de mii de muncitori au ales Dubaiul pentru a-şi schimba destinul.
Acum două luni a fost deschis un nou restaurant american în Dubai Mall vizavi de cel mai mare acvarium din lume. A fost un proiect ambiţios în care spiritul organizatoric american a avut de înfruntat diferenţele de gândire şi comportament a câtorva sute de angajaţi originari de pe trei continente. Mercantilismul şi şcoala de pregătire dospită la bucătăria unchiului Sam a făcut posibilă alcătuirea unui întreg mecanism funcţional care în doar câteva săptămâni a făcut ca localul respectiv să sbată din start vreo trei, patru recorduri. Bir este plecat de la 14 ani din Nepal şi după câţiva ani de muncă în Singapore a fost angajat în calitate de bartender la acest restaurant. el doreşte să adune bani pentru a se căsători şi apoi a se stabili în Dubai, deoarece posibilitatea avansării în funcţie şi a majorării salariului sunt realităţi ce ţin de domeniul concretului şi nu a presuperilor. Cel mai elecvent caz în acest sens ne este prezentat de Luis, originar din Filipine. Este de mai bine de 7 ani în Dubai şi a început să lucreze în calitate de spălător de vase într-un alt restaurant. Treptat de a devenit bucătar, şef de bucătărie şi în cele din urmă manager de restaurant(restaurant supervisor). Deşi a început din poziţia de chelner, acum patru ani, dovedind perseverenţă seriozitate şi onetitate, Eugen a fost numit administraorul unui club bine cunoscut din Dubai.
Pentru toate acestea a fost nevoie de timp, răbdare şi perseverenţă.
Primele greutăţi încep încă din aeroport, când aterizezi în Emirate, clima deşertului cu temeraturi ridicate şi umeditate înaltă îţi taie respiraţia. Înscripţiile ciudate, mulţimea de naţii care se înghesuie la ghişee pentru a primi viza de intrare şi scanarea retinei sunt alte realităţi care te izbesc în primele ore pe pământul emirilor. După ce de rău de bine ai intrat în ţară, urmează altă bătaie de cap, găsirea locului de cazare, perfectarea documentelor şi angajarea în câmpul muncii. Puţinii care ajung aici cu contracte de muncă sunt scutiţi de unele din aceste aspecte, dar pentru aceasta salariul oferit de angajator începe de la 300 - 400 de dolari, ceea ce este infim faţă de preţurile pipărate din oraş. Cea mai înaltă clădire din lume, Burj Khalifa, cel mai frumos acvarium şi unul din cele mai mari complexe comerciale din lume, Dubai Mall, te lasă cu inima rece atunci când eşti flămând şi istovit după 10-12 ore de muncă în cele şase zile lucrătoare din săptămână. Pentru a depăşi aceste greutăţi mulţi angajaţi locuiesc între patru şi doisprezece persoane într-o cameră pentru a economisi banii pentru chirie. O bună parte îşi fac abonamente lunare la autobuzele care îi duc şi îi aduc de la serviciu, preţul lor variind între 35 şi 50 de dollari(USD).

Omul este măsura tuturor lucrurilor şi acei puţini care depăşesc aceste greutăţi ajung să se afirme şi să îşi schimbe viaţa şi adesea destinul. După mai bine de două luni petrecute aici nu mai sunt naivul care a scris articolul în Adevărul mult hulit pe facebook de comunitatea moldovenilor din Emirate. Alte valori, alte viziuni asupra vieţii şi a rolului bărbatului şi a femeii în societate, diferenţe de percepţie şi afecţiune foarte mari, dar sunt convins că gândul alteltui de la proba de 100 de metri de la olimpiadă nu este decât la medalia de aur indiferent de stare fizică şi psihică a concurenţilor şi a vremii de afară. Dubai este mai mult decât lux şi opulenţă. Sunt cartiere ce aduc aminte de ghetouri acoperite cu panouri publicitare de turişti, este un şantier enoarm în care sunt concentrate 25% din parcul mondial de macarale şi tehnică pentru construcţii, este un muşuroi multietnic, multilinvistic şi politeist. Acest oraş din mijlocul deşertului alcătuieste o lume dincolo de cuvinte şi expresii metaforice, este un loc în care visul poate deveni realitate iar cei ambiţioşi îşi realizeză scopul propus.  

Cioburi din toamna trecută...

A trecut deja un an de la cea mai trasnita toamnă din viaţa mea. Şi pentru aceasta trebuie să le mulţumesc prietenilor mei mai vechi, colegilor de la jurnalism şi noi lor amici care au adus un plus de culoare şi gust vieţii mele de până atunci. Nici prin cap să îmi treacă că hodoronc tronc am să ajung pe la o televiziune şi câţiva oameni foarte talentaţi ne vor ajunta să ne pregătim de balul bobocilor care a culminat cu virisarea tuturor calculatoarelor din Faraon, şi aplauzele frenetice ale spectaorilor după prezentarea noastră "super puper, nota dzeşi". De unde să mă gândesc eu în vara lui 2011, când practicam în grup compact cu agenţii de la SB Trade, sportul minţii şi a forţei holberism-coniac canoie, că în mai puţin de jumptate de an am să mă redescopăr plăcerea discuţiilor savante, a nopţilor fără de somn în care noi câţiva nebuni veghem somnul liniştit a urbei noastre de pe râul Bâc. Nici mai mult nici mai puţin am aflat că lumea tridimensională a majorităţii covârşitoare este sfidată de studenţii de la facultatea de arte, unde l-am întalnit şi pe Guz, interpretulul melodiei Pim-Pam-Po, om inimos, talentat şi tare interesant.

Numai mă întorc şi cad în gruzul şi gâdilitul provocat de pălăvrăgelile plăcute cu Cristina, costul suplimentar pentru abonament nu-i nimic faţă de brainstormul administrat între timp. Plictiseala şi rutina au fost condamnate la moarte din moment ce îmărţeam timpul între facultate, liceul u nde predam istoria, evenimentele la care mergeam să facem ştiri sau reporteje, alcoolul şi ţigara gâtuite pe mâncate şi pe nemâncate, în curte în localuri şi pe la iarbă verde.   Zarurile au fost aruncate şi iată-mă petrecând un bun prieten în Marea Britanie, încă o piesă din arileria grea a amicilor mei plecat peste mări şi ţări în căutarea unei şanse mai bune. Prietenii prietenilor mei îmi sunt prieteni, am pus şi maxima asta în aplicare şi din câte am văzut eu funcţioneşte tare bine fişca, călătoriile de miez de noapte, fără un ban în buzunar, saună, cântece la chitară şi "raslabonul" de vinerile ce au trecut. dacă tot vorbesc de toamna trecută şi anul ce a urmat după aia, nu pot trece de meciul de pomină a fotbaliştilor moldoveni care au făcut puţină istorie măcilărindu-i pe chelnerii din naţionala San Marino cu 4-0. Peste tot şi toate pluteşte în aer melodia Oameni şi locuri dragi, filmele de la Patria Lukoil, Esco şi Parcul Univerşităţii de Stat din Moldova. Cine a avut răbdarea să citească cele de mai sus s-a regăsit mai mult sau mai puţin în rândurile de mai sus şi au lăsăt o amprentă frumoasă undeva într-un colţ de hard disc. 

Chioscul mai la vale de Booztime şi City, l-am botezat boozbileaş, căci lucreză non stop şi are hot doguri tare gustoase şi tot ce trebuie pentru stomac şi maior. Surorile Olsen şi gaşca lor a transformat într-o seară de toamnă un microbus de pe rută în taxilul cu 16 pasajeri dornici de aburul îmbietor al saunei şi de aroma răcoritoare al sucului de hamei...

Iubesc răcoarea toamnei din Moldova, copacii cu frunzele aurii, sărbătorile, hramurile şi noile începuturi tomnatice. Toamna 2012 aduce un schimb de anturaj şi de peisaj ceea ce înseamnă că nu mai este prea mult până groapa mariană a inspiraţiei să vrăjească cevă încă şi mai interesant. 

PS. Multumesc tuturor celor care mau susţinut şi celor care punându-mi piedici mai făcut mai puternic.

Drosera de Dubai

Fauna şi flora planetei noastre mai are multe surprize cu care poate surprinde până şi pe cel mai doxat doctor de biologie, iar în ceea ce priveşte spiritul şi psihologia umană mai au de curs multe râuri de tuş pentru a explica şi sistematiza felul oamenilor de a simţi, gândi şi exterioriza. Schimbul de latitudine geografică şi climă provoacă un gen de discomfort fizic şi psihic care poate fi depăşit doar că acomodarea la noutate necesită timp. Una din surprizele verii ce a trecut a fost "Drosera".

DROSERA este este una din puținele plante carnivore, care consumă aproximativ 50 de insecte pe an. Ea poate fi ușor recunoscută după florile de culoare albă și îndeosebi după frunze, pe care secretă substanțe lipicioase care se adună sub formă unor picături strălucitoare de rouă, de unde vine și denumirea plantei. Insecta care se așază pe o frunză a acestei plante se lipește de sucul lipicios al perilor maciucati. Făcând mișcări de eliberare, ea se lipește de mai mulți peri. Perii se încolăcesc în jurul insectei și secretă un suc lipicios, abundent, care sufocă insectă. Ea este apoi digerată de anumite enzime proteolitice timp de câteva zile, din insectă rămânând doar scheletul chitinos (Thank you Wikipedia şi Google, cum iubesc să spună train-erii noştri americani).
Dincolo de explicaţia ştiinţifică, descoperirea acestei minuni în mijlocul pustiului arab nu a lăsat diferente vietăţile ce au avut de face mai în de aproape sau doar în trecere cu aceasta. Prin simplul motiv ca ce e frumos şi lui Dumnezeu îi place, iar culorile şi inocenţa aparentă nu este altceva decât un magnet care vrăjeşte. Într-un peisaj unde cele mai noi realizări high tech te transpun în alt veac, oamenii şi obiceiurile locului apar într-un contrast izbitor. Realitate pe care am surprins-o în zilele Ramadanului, când era categoric intersisă consumarea alimentelor sau a băuturilor în public până la apusul soarelui. Aşa de exemplu după semnalul încheierii postului zilnic spaţiosul food court din Dubai Mall devenea neîncăpător, iar arabii infometaţi formau adevărate şiruri indiene la fastfood-urile de import.Marea mai fierbinte ca apa caldă din ţevile Regiei Apă Canal din Chişinău şi mai sărată valurile care spală ţărmurile din Marea Neagră, unde baia este alterată cu consumul de bere, tarancă şi frigărui. Altă "tradiţie" locală interzice vânzarea directă şi consumul de alcool, amănunt care a surprins şi nemulţumit pe undeva "deti Litinanta Schmita". Peisajele de poveste cu oraşul luminat noaptea, locaţia cu wi-fi şi facilităţi de patru stele, au încins o horă care pe zi ce trece a devenit tot mai năucitoare. Iar florile ca florile, au nevoie ca toate organismele vii de lumina şi căldura razelor solare şi dacă sunt de fabricaţie autohtonă e cu atât mai bine . Lipicioasă sau nu, mortală sau inocentă, ţânţarii, bondarii şi greierii roiesc în jurul Drosoferei, care alege atent dar sigur urătoarea victimă. Dăruiţe-le femeilor flori, şi dacă găsiţi Drosofere de vazon, înlocuiţi banalul tranfir pentru persoana dragă cu o floare mult mai expresivă. În nisipurile mişcătoare la propriu şi la figurat din Dubai, zilele şi nopţile cu mafii care ţes conspiraţii, aburi de wiskey, vin şi narghilea, realitatea se dedublează, nopţile devenind zile şi zilele nopţi. Rămâne neschimbat acvariumul cu peşti, forfota personalului îmbrăcat în alb sau negru, mirosul de bucate şi obişnuita combinaţie de cuvinte parcă din altă limbă Cheesecake Rock sau Good Job!!!
În loc de post scriptum în completarea celor de mai sus, frumos aranjate în pagină şi în cuvinte Scrisoarea V de Mihai Eminescu:

Biblia ne povestește de Samson, cum că muierea,
Cînd dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea
De l-au prins apoi dușmanii, l-au legat și i-au scos ochii,
Ca dovadă de ce suflet stă în piepții unei rochii…
Tinere, ce plin de visuri urmărești vre o femeie,
Pe cînd luna, scut de aur, strălucește prin alee
Și pătează umbra verde cu misterioase dungi,
Nu uita că doamna are minte scurtă, haine lungi.
Te îmbeți de feeria unui mîndru vis de vară,
Care-n tine se petrece… Ia întreab-o bunăoară —
O să-ți spuie de panglice, de volane și de mode,
Pe cînd inima ta bate ritmul sfînt al unei ode…
Cînd cochetă de-al tău umăr ți se razimă copila,
Dac-ai inimă și minte, te gîndește la Dalila.

E frumoasă, se-nțelege… Ca copiii are haz,
Și cînd rîde face încă și gropițe în obraz
Și gropițe face-n unghiul ucigașei sale guri
Și la degetele mînii și la orice-ncheieturi.
Nu e mică, nu e mare, nu-i subțire, ci-mplinită,
Încît ai ce strînge-n brațe — numai bună de iubită.
Tot ce-ar zice i se cade, tot ce face-i șade bine
Și o prinde orice lucru, căci așa se și cuvine.
Dacă vorba-i e plăcută, și tăcerea-i încă place;
Vorba zice: „fugi încolo“, rîsul zice: „vino-ncoace!“
Îmblă parcă amintindu-și vre un cîntec, alintată,
Pare că i-ar fi tot lene și s-ar cere sărutată.
Și se naltă din călcîie să-ți ajungă pîn’ la gură,
Dăruind c-o sărutare acea tainică căldură,
Ce n-o are decît numai sufletul unei femei…
Cîtă fericire crezi tu c-ai găsi în brațul ei!
Te-ai însenina văzîndu-i rumenirea din obraji —
Ea cu toane, o crăiasă, iar tu tînăr ca un paj —
Și adînc privind în ochii-i, ți-ar părea cum că înveți
Cum viața preț să aibă și cum moartea s-aibă preț.
Și, înveninat de-o dulce și fermecătoare jale,
Ai vedea în ea crăiasa lumii gîndurilor tale,
Așa că, închipuindu-ți lăcrămoasele ei gene,
Ți-ar părea mai mîndră decît Venus Anadyomene,
Și, în chaosul uitării, oricum orele alerge,
Ea, din ce în ce mai dragă, ți-ar cădea pe zi ce merge.

Ce iluzii! Nu-nțelegi tu, din a ei căutătură,
Că deprindere, grimasă este zîmbetul pe gură,
Că întreaga-i frumusețe e în lume de prisos,
Și că sufletul ți-l pierde fără de nici un folos?
În zadar boltita liră, ce din șapte coarde sună,
Tînguirea ta de moarte în cadențele-i adună;
În zadar în ochi avea-vei umbre mîndre din povești,
Precum iarna se așează flori de gheață pe ferești,
Cînd in inimă e vară…; în zadar o rogi: „Consacră-mi
Creștetul cu-ale lui gînduri, să-l sfințesc cu-a mele lacrămi!“

Ea nici poate să-nțeleagă că nu tu o vrei… că-n tine
E un demon ce-nsetează după dulcile-i lumine,
C-acel demon plînge, rîde, neputînd s-auză plînsu-și,
Că o vrea… spre-a se-nțelege în sfîrșit pe sine însuși,
Că se zbate ca un sculptor fără brațe și că geme
Ca un maistru ce-asurzește în momentele supreme,
Pîn-a nu ajunge-n culmea dulcii muzice de sfere,
Ce-o aude cum se naște din rotire și cădere.
Ea nu știe c-acel demon vrea să aibă de model
Marmura-i cu ochii negri și cu glas de porumbel
Și că nu-i cere drept jertfă pe-un altar înalt să moară
Precum în vechimea sfîntă se junghiau odinioară
Virginile ce stătură sculptorilor de modele,
Cînd tăiau în marmor chipul unei zîne după ele.

S-ar pricepe pe el însuși acel demon… s-ar renaște,
Mistuit de focul propriu, el atunci s-ar recunoaște
Și, pătruns de-ale lui patimi și amoru-i, cu nesațiu
El ar frînge-n vers adonic limba lui ca și Horațiu;
Ar atrage-n visu-i mîndru a izvoarelor murmururi,
Umbra umedă din codri, stelele ce ard de-a pururi,
Și-n acel moment de taină, cînd s-ar crede că-i ferice,
Poate-ar învia în ochiu-i ochiul lumii cei antice
Și cu patimă adîncă ar privi-o s-o adore,
De la ochii ei cei tineri mîntuirea s-o implore
Ar voi în a lui brate să o țină-n veci de veci,
Dezghețînd cu sărutarea-i raza ochilor ei reci.
Căci de piatră de-ar fi, încă s-a-ncălzi de-atît amor,
Cînd, căzîndu-i în genunche, i-ar vorbi tînguitor,
Fericirea înecîndu-l, el ar sta să-nnebunească,
Ca-n furtuna lui de patimi și mai mult să o iubească.
Știe care ea că poate ca să-ți dea o lume-ntreagă,
C-aruncîndu-se în valuri și cerînd să te-nțeleagă
Ar împlea-a ta adîncime cu luceferi luminoși?

Cu zîmbiri de curtezană și cu ochi bisericoși,
S-ar preface că pricepe. Măgulite toate sunt
De-a fi umbra frumuseții cei eterne pe pămînt.
O femeie între flori zi-i și o floare-ntre femei —
Ș-o să-i placă. Dar o pune să aleagă între trei
Ce-o-nconjoară, toți zicînd că o iubesc — cît de naivă —
Vei vedea că de odată ea devine pozitivă.
Tu cu inima și mintea poate ești un paravan
După care ea atrage vre un june curtezan,
Care intră ca actorii cu păsciorul mărunțel,
Lăsînd val de mirodenii și de vorbe după el,
O chiorește cu lornionul, butonat cu o garofă,
Operă croitorească și în spirit și în stofă;
Poate că-i convin tuspatru craii cărților de joc
Și-n cămara inimioarei i-aranjează la un loc…
Și cînd dama cochetează cu privirile-i galante,
Împărțind ale ei vorbe între-un crai bătrîn și-un fante,
Nu-i minune ca simțirea-i să se poată înșela,
Să confunde-un crai de pică cu un crai de mahala…
Căci cu dorul tău demonic va vorbi călugărește,
Pe cînd craiul cel de pică de s-arată, pieptu-i crește,
Ochiul înghețat i-l umplu gînduri negre de amor
Și deodată e vioaie, stă picior peste picior,
Ș-acel sec în judecata-i e cu duh și e frumos…

A visa că adevărul sau alt lucru de prisos
E în stare ca să schimbe în natur-un fir de păr,
Este piedica eternă ce-o punem la adevăr.
Așadar, cînd plin de visuri, urmărești vre o femeie,
Pe cînd luna, scut de aur, strălucește prin alee
Și pătează umbra verde cu fantasticele-i dungi
Nu uita că doamna are minte scurtă, haine lungi.
Te îmbeți de feeria unui mîndru vis de vară,
Care-n tine se petrece…
Ia întreab-o, bunăoară,
Ș-o să-ti spuie de panglice, de volane și de mode,
Pe cînd inima ta bate-n ritmul sfînt al unei ode…
Cînd vezi piatra ce nu simte nici durerea și nici mila —
De ai inimă și minte — feri în lături, e Dalila!

Un nou vis, un nou început...

Vara anului 2012 a fost cea mai fierbinte perioada estivală de când ma ţin minte. În gradină şi pe dealuri s-a uscat păpuşoiul, păstările nu au apucat să bucure burţile oamenilor porniţi la prăşit şi la piaţa centrală in fiecare zi s-au inregistrat trei patru cazuri de piridoz solar. Nici scăldatul nu mai este scăldat şi nici micul şi grătarul nu mai au gustul lor plăcut garnisit cu o bere sau un pahar de vin când în jur totul se coace la propriu şi nu la figurat. În acest peisaj apocaliptic, mi-am luat tălpăşiţa şi m-am cocoţat pe aripile vântului până în Dubai. Aici unde nu te intorci Aer Condişin, în aeroport, în hotele, în mall-uri şi chiar în taxiurile Tayota, taximetristul pakistanez sau hindus îţi oferă răcoarea cu mărinimie în timp ce mai face câteva cercuri în plus până la destinaţia clientului. Soarele arde al naiba de tare, vorba unui cântec, dar umeditatea mare face ca scurtele ieşiri afară să fie parcă mai suportabile faţă de ferba moldovenească uscată şi garnisită cu praf. Te uiţi în stânga nisip, în dreapta nisip şi fix ca în povestirile Shehiryzadey cand nu mai poţi de sete şi căldură, din senin dai de parcuri, clădiri care zgârâie norii la propriu(Burj Khalifa) şi Aquariumuri în care poţi vede peşti mai din toate mările şi oceanele. Mai cu gura căscată de uimire, mai de sete şi năduşeală a trecut destul de repede prima lună de şedere în Dubai. La lista fapt divers trebuie să amintim în treacăt că aici sunt vreo două trei cele mai din cele clădiri sau realizări a geniului uman, iar ţinând cont că cele mai bune idei vin în poziţia şezut, toate cabinele relaxării sunt dotate cu nişte mici furtune de apă pentru a te răcori şi purifica simultan:)
Nici la o aruncătură de băţ ţărmurile Dubaiului sunt scăldate de apele golfului persic, in care apa e mai sărată ca în Marea Neagră, poate din cauza miliardului de indieni care trăiesc nu prea departe, poate din alte cauze mai logice de care nu-mi bat prea tare capul. Apa mării este la drept cuvânt fierbinte, limpede, albastră şi dacă păşeşti mai atent poţi găsi steluţe de mare şi crabişori numai buni de sărat şi gustat la bere. Apropo de bere, e de vreo patru ori mai scumpă ca la noi şi destul de greu de găsit. Emiratul în care am venit nu are alcool în vânzare liberă aşa că tot ce ţine de sex drugs and rock n roll se face, se cumpără, se găseşte cum era şi firesc în orient "padpolino". 

Cel mai mare acvarium din lume se află exact vizavi de cel mai nou restaurant din Dubai Mall, unde alăruri de trainerii şi managerii americani mai lucrează câteva sute de filipinezi, hinduşi, nepalezi şi nou vreo douăzeci de moldoveni, unui mia frumos şi mai inteligent decât altul:) Zece haiduci din Codrii Moldovei şi alte 10 nepoţele dea lui Ştefan cel Mare. În oraşul în care totul este pretenţios, mare, luxos, somptuos, s-au întalnit trei visuri, american, moldovian şi arabian dream, creând un mix exploziv în timp şi spaţiu, iar mahalalele şi pieţele pline de praf şi jeg sunt meticulos ascunse de ochii vizitatorului de panourile publicitare impunătoare sau de rândurile de clădiri ce flanchează arterele principale.
Privesc prin geamul de la parterul hotelului în care stau cele trei maşini de colecţie un Rolls Roys, un Ferrari şi un CM Classic(una din cele zece maşini din lume aparţine proprietarului hotelului) şi mi-i dor de toamnele de la Moldova, datorită climei şi senzaţiilor de noi începuturi şi melancolii spumoase garnisite cu glăm ieftin şi parfumuri flase, de pretenţii şi sincerităţi dezarmante, de oftaturi şi primblări în nopţile parfumate pline cu stele. Trăiesc un nou vis, care are spini şi hăurile sale, dar nu reneg ceea ce m-a făcut să gândesc, să cred şi si simt omeneşte. 

Reloaded reality

Viaţa e ca o curva dacă nu o fuţi tu te fute pe tine. Dacă îţi pleci capul sau dai degetul îţi rupe mână ţi îşi face din cap sactison. Sufletul nu e un drup pe care il poate mătura orece bulangiu, şi nici o gogoaşă pe care un paterennîi poate să-şi facă nevoile peste buchetul taău de idei şi principii. 

am prieteni care ma iubesc şi care îni trag sistematic câte un uper cot în burtă şi în meclă ca să îmi vin în fire, şi revenind la realitate gasesc noi puteri ca visul meu micul şi plăpând din copilări să prind formă, rădăcini şi să deie şi roade sub umbra binefăcătoare a emanaţiilor pozitiveeee. 

Cinema mobil adus pe biciletă în Moldova

Interpretul de operă norvegian Torstein Sodal a traversat Europă pe bicicletă pentru a lansa astăzi proiectul  "Cinema Mobilă - Schimbare de atitudini şi stereotipuri cu privire la persoanele cu dizabilități în Republica Moldova." Caravana filmului va bucura copii şi adulţii din întreaga Moldovă timp de 34 de săptămâni.

Tenorul a mers pe bicileta din Norvegia pana in Moldova, astfel a reuşit să colecteze fonduri pentru proiectul Cinema Mobil. Începând de azi timp de 34 de săptămâini, de patru ori în şapte zile, vor fi proiectate desene animate şi filme pentru copii şi oamenii de la sate.  “Ne propunem ca cel puţin o dată pe săptămână oaspeţii noştri să aibă o experienţă pozitivă vizionând un film. Pentru aceasta avem tot echipamentul necesar, chiar şi o maşină de făcut popcorn. Prima proiecţie va avea loc miercuri, 4 iulie, la Casa internat nr. 5 pentru copii cu dezabilităţi din Orhei.

Torstein Sodal venit a vizitat ţara noastră prima dată în 2003. Atunci a dorit să facă câteva înregistrări cu tenorii locali, pentru aşi impulsiona carierea muzicală în Norvegia. Interpretul şi-a schimbat intenţiile după ce a vizitat internatele de copii cu dezabilităţi, hotărându-se să îi ajute. Astfel a fost organizat mai multe concert de binefacere pentru aceşti copii la Teatrul de Operă şi Balet, la unul din ele Torstein Sodal cântând în duet în română cu Victor, un copil de la şcoala internat din Orhei.

Partenerii proiecultui sunt  Centrul Speranţa din Chişinău şi Ministerul Muncii, Protecției Sociale şi Familiei.